Smochinul uscat scoate din nou frunze în 1948
După ce am văzut că smochinul blestemat și uscat simbolizează sinagoga iudeilor și tot neamul iudeilor pe care Domnul nostru „i-a blestemat”, să venim acum iarăși la începutul parabolei noastre.
„De la smochin învăţaţi pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape (sfârșitul, a Doua Mea Venire), la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, (ci se vor înfăptui întru totul)”[1].
Așadar, ce ne spune aici Dumnezeu?
Ne spune că atunci când vom vedea smochinul – care smochin? – cel pe care l-a „blestemat” Domnul și s-a uscat, adică sinagoga iudeilor și tot neamul evreilor, că va scoate iarăși frunze – frunze, nu roade -, adică să se întoarcă iar în patria lor, să-și întemeieze stat și să înceapă din nou viața. Potrivit cu legea mozaică, cu rabinii lor, cu sinagogile, cu rugăciunile și jertfele lor etc., atunci să cunoaștem că venirea Sa este foarte aproape, „lângă uși”. Atât de aproape, pe cât este cineva care se află în afara ușii noastre și pe cât de aproape este primăvara de vară.
Și pentru ca să nu înțelegem greșit sau unii intenționat să strâmbe sensul cuvintelor Sale, ne mai dă încă un semn în plus.
Și care este acesta?
Faptul că generația care va vedea că smochinul va scoate din nou frunze, nu va pleca din această viață, înainte de a se face a Doua Venire. „Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea”[2]. Adică generația aceea care îi va vedea pe evrei întorcându-se la locurile lor, după 2000 de ani de părăsire de către Harul lui Dumnezeu și fiind împrăștiați peste tot pământul, fără patrie, fără templu, fără jertfe, această generație va trăi și a Doua Venire.
Dar oare când „smochinul” a scos din nou frunze? Când și-a creat poporul evreu stat, statul Israel, după aproape 2000 ani? Așa cum este cunoscut din istorie, aceasta s-a petrecut în anul 1948.
Și așa cum un smochin nu scoate dintr-odată frunzele sale mari și gata, ci mai întâi începe să scoată un muguraș care încet-încet se deschide și dă frunze mici și sensibile, care odată cu trecerea timpului se măresc și devin frunze mature și rezistente, până va veni vremea să scoată și „roade”[3], tot astfel și evreii. Și-au întemeiat statul în 1948, dar acesta a fost începutul. Apoi au dobândit treptat vechile lor ținuturi și orașe, cu multe lupte și războaie. Cum a fost și războiul de șase zile din 1967, când au ocupat și și-au luat locul cel mai însemnat și important pentru ei: Ierusalimul, care înseamnă totul pentru ei. Aici se află Sfântul Sion, cetatea lor cea sfântă, unde avea templul cu jertfelnicul lor, Templul lui Solomon, fără de care nu au nimic.
Încet-încet își construiesc orașele lor, unul după altul, în tot Israelul. Încet-încet se întorc mii de evrei din toată lumea și populează toate regiunile și orașele lor. Își pregătesc vasele sfinte pentru Templul lor, ca să fie toate gata atunci când se va zidi. De asemenea își pregătesc și preoții, și arhiereii. Iar pentru ca să le facă toate acestea, înseamnă că sunt gata să zidească Templul și să-l primească pe messia lor, antihristul pentru noi.
Așadar, în 1948 „smochinul”, adică poporul evreu, a început să scoată din nou frunze. Deci generația care va vedea sau mai bine zis care i-a văzut deja pe evrei întorcându-se în patria lor după 2000 ani și să facă toate cele despre care am spus, nu va pleca din această viață până ce nu vedea pe Domnul nostru venind din nou la a Doua și slăvita Sa Venire.
Durata unei generații
Dar câți ani trăiește o generație? Potrivit celor cunoscute, în jur de 70 de ani. Adaugă atunci 70 de ani la 1948 și vom avea anul 2018. Referitor la sigura obiecție a multora asupra erminiei cuvântului „generație”, adică de ce aici generația să însemne 70 de ani, iar nu 80, 100, 1000 de ani sau toată viața prezentă sau altceva, vom răspunde următoarele:
În primul rând, se exclude a fi mai mult de 100 de ani, deoarece atunci acesta nu va fi „semn” pentru cei care trăiesc și văd toate acestea, de vreme ce toți aceia care au văzut cum smochinul a dat din nou frunze, au murit cu zeci, sute și mii de ani înainte, potrivit cum a delimitat fiecare o „generație”. Dar așa ceva nu ar fi putut fi „semn” pentru toți aceștia, de vreme ce au murit. De asemenea, nu ar putea fi înțeleasă nici toată perioada prezentei vieți pământești, pentru că aceasta, pe deoparte, nu este proorocie, iar pe de alta, nu s-ar potrivi Domnului nostru.
Dacă s-ar întâmpla așa ceva, aceasta ar avea drept consecință ca unii să ajungă la concluzia hulitoare că Dumnezeu nu a spus adevărul sau că nu poate cunoaște cu exactitate când trebuie să se petreacă ceva sau că, în felul acesta, Dumnezeu nu numai că nu-i ajută pe oamenii Săi, ci îi înșeală și îi zăpăcește mai mult.
În al doilea rând, după cum este cunoscut, cuvintele Domnului nostru din capitolul 24 de la Matei și din capitolul 21 de la Luca, sunt răspunsul la îndoita întrebare a Ucenicilor Săi: Când se va distruge Templul lui Solomon și când se va face a Doua Venire a Sa? (Matei 24, 3).
Domnul nostru uneori se referă la distrugerea Templului, alteori la sfârșitul lumii, iar alteori la amândouă aceste evenimente în același timp. Așadar acest loc se referă în același timp și ca prorocie adresată evreilor despre distrugerea Templului lor. Aici vedem spunându-se că Ierusalimul va fi asediat și cucerit de romani, că Templul lui Solomon va fi distrus în întregime și nu va rămâne piatră pe piatră și că poporul evreu, după ce va trece prin multe suferințe, va fi luat în robie și se va răspândi prin toate țările pământului.
Toate acestea Domnul nostru le-a spus profetic că se vor întâmpla mai înainte de a pleca generația aceea care trăia atunci.
Și într-adevăr, tot ceea ce a spus Domnul și Dumnezeul nostru s-a înfăptuit în cele mai mici amănunte în anul 70 d.Hr., sub Tit, generalul roman.
Dacă atunci Dumnezeu prin cuvântul „neam (generație)” se referea la generația prezentă atunci, de ce aici să se refere la altceva? Mai ales că se referă la evenimente se leagă între ele și au drept destinatari pe poporul lui Dumnezeu de atunci, adică pe evrei, și pe poporul lui Dumnezeu de acum, adică pe creștini.
Luați aminte și la altceva, care, cu siguranță, în nici un caz nu poate fi întâmplător!
De atunci de când evreii s-au întors din robia babilonică și au construit din nou zidurile Ierusalimului și Templul lor, până atunci când S-a născut Iisus Hristos, au trecut 70 de săptămâni de ani[4]. De atunci de când S-a născut Iisus Hristos, până atunci când au fost distruse Ierusalimul și Templul lor, au trecut iarăși exact 70 de ani. Și din ceea ce se vede, de atunci de când se va crea („naște”) din nou statul Israel, în 1948, și până când va înceta să mai existe, în 2018, și va fi „distrus” pentru totdeauna, vor trece iarăși exact 70 de ani. Aproape în mijlocul primilor 70 de ani, în anul 33 d.Hr., „pleacă” Domnul nostru, iar aproape în mijlocul ultimilor 70 de ani se naște, vine antihrist.
Cu alte cuvinte, ultimii 70 de ani se referă la perioada în care evreii și-au reîntemeiat statul lor și măsurătoarea începe de la anul 1948. În mijlocul acestor 70 de ani avem nașterea lui antihrist. 1948+35=1983 – nașterea lui antihrist. Iar în cealaltă jumătate avem a Doua Venire. 1983+35=2018 – a Doua Venire.
În al treilea rând, în Evanghelia de la Luca (3, 23-38) se arată genealogia lui Hristos. Dacă numărăm generațiile de la Adam până la Hristos, vedem că sunt 77 de generații.
„Numără așadar neamurile (generațiile) de la Adam până la arătarea lui Hristos, potrivit cu genealogia lui Luca, și vei afla că Domnul S-a născut în a șaptezeci și șaptea generație”[5].
După cum este cunoscut, Domnul nostru S-a născut în anul 5508 de la Adam. Dacă împărțim 5508 la 77 vom afla câtul 71,5 ani. Așadar și de aici se dovedește că o generație are în jur de 70 de ani.
În al patrulea rând, și prorocul și împăratul David mărturisește în Psalmii săi că o generație are în jur de 70, cel mult 80 de ani. „Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce”[6].
Dacă acum cineva rău intenționat vrea să „joace” cu anii unei generații și să reducă sau să adauge niște ani, deoarece Domnul nostru nu ne-a spus concret despre anii care vor trece, ci a vorbit nehotărât despre o „generație”, care poate fi între 70 și 80 de ani, tot nu schimbă nimic din esența evenimentelor. Singurul lucru pe care îl va izbuti este să adauge de la unul până la cel mult zece ani până la venirea Domnului nostru. Dar aceasta nu poate fi acceptat, așa cum vedem din alte părți ale cărții noastre.
Luați aminte ce ne accentuează Domnul nostru tocmai în același loc și stih care vorbește despre smochin. Ne spune că: Să nu îndrăznească cineva să denatureze cuvintele Mele și să nu creadă cineva că toate acestea pe care le-am spus nu se vor împlini. Nu! „Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece”[7], ci se vor împlini toate în amănunt.
[1] Matei 24, 32-35.
[2] Matei 24, 34.
[3] Desigur, va veni vremea când va scoate și roade, adică va crede din nou în adevăratul Dumnezeu. Dar când? Cu puțină vreme înainte de a Doua Venire. În anul 2018. La exact 70 de ani de la anul 1948, de când și-au întemeiat statul. Exact 70 de ani, atât cât au fost și anii care le-au trebuit să se întoarcă iarăși în patria lor din robia babiloniană.
[4] Daniil 9, 24.
[5] Sfântul Vasilie cel Mare, EPE 3, 289.
[6] Psalmul 90, 10
[7] Matei 24, 35.
