– Smerenia. Din pricina asta Hristos cu ea Și-a început predica de pe munte, spunând: Fericiți cei săraci cu duhul (Matei 5, 3). Capul acesta nu-i împodobit cu păr, nici cu bucle, ci are o frumusețe ca aceea care atrage privirile lui Dumnezeu. La cine voi privi, spune Domnul, dacă nu la cel blând și smerit care tremură de cuvintele Mele? (Isaia 66, 2).
(…) Capul acesta aduce lui Dumnezeu, în loc de păr și bucle, jertfe bine plăcute. Este Altar de aur și jertfelnic duhovnicesc. Că jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit (Psalmi 50, 18). Smerenia este mama înțelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea și pe toate celelalte.
Ai văzut capul? Un cap atât de frumos n-ai văzut niciodată! Vrei să-i vezi și fața? Dar, mai bine spus, vrei s-o cunoști? Deocamdată cunoaște-i culoarea! E roșie, înfloritoare și plină de farmec! Află din ce pricină e așa!
– Din ce pricină?
– Din pricină că roșește și se rușinează! De aceea un înțelept a și spus: înaintea celui rușinos va merge farmecul (Înț. Sir. 32, 11). Frumusețea chipului smereniei răspândește și asupra celorlalte mădulare multă frumusețe. De-ai amesteca mii de culori, nu vei reuși să faci o frumusețe ca aceasta.
Dacă vrei să-i vezi și ochii, vezi-i că sunt încondeiați minunat cu bună-cuviință și cu cumințenie; sunt atât de frumoși și de pătrunzători pentru că Îl văd chiar pe Domnul. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8).
Gura smereniei este înțelepciune și pricepere, cunoaște cântările cele duhovnicești; inima ei este iscusită în cercetarea Scripturilor, în păzirea adevăratelor învățături, în milostenie, în bunătate. După cum nu-i cu putință să trăiești fără inimă, tot așa nici nu-i cu putință să te mântuiești cândva fără această inimă duhovnicească. Din ea se nasc toate cele bune.
Extras din Omilii la Matei, omilia XLVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23 – Sfântul Ioan Gură de Aur.
