Preot Ioan Istrati
Duminică vine la noi la Biserică o familie cu un copilaș de 6 ani. Casian. Foarte serios. Se închină la toate Icoanele cuviincios. Mă ia în brațe.
Eu îl întreb:
– Cum te cheamă, voinicule?
Mi se părea că îl cunosc, dar la câți copii vin la noi, nu mai știam sigur.
– Eu sunt Casian. Am fost aici la casa Sfântului Ioan Rusul când aveam patru ani. Nu vorbeam deloc. Doctorii spuneau toți că am autism.
Vorbea atât de clar și de sobru, încât am zâmbit.
– Dar tu de ce nu vorbeai, l-am întrebat.
Copilul a dat din cap:
– Păăi, nu aveam nimic important de spus.
Am izbucnit în râs. Ce minune de copil.
A adăugat:
– I-ați zis mamei să citească acatistul Sfântului Ioan, că: o să vorbească de n-o să vă vedeți.
Așa e, așa am zis.
Părinții tremurau de bucurie:
– Părinte, vă mulțumim pentru rugăciuni. Spuneau că nu va vorbi deloc, iar acum e genial, are inteligență de 12 ani, face șah, știe acatistul Sfântului Ioan pe de rost.
Mi-am făcut o Cruce mare. Ce bucurie de copil.
Casian mi-a zis repede condacul și icosul 1 din acatist.
Ce minune de Sfânt rugăm noi pentru sănătatea copilașilor.
Sfinte Ioan, te iubim.
Foto: Sfânta noastră Biserică înnoită în așteptarea pictării cu Icoane din Împărăția lui Dumnezeu.
