de Sora Magdalena
În obştea de maici a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Namur ȋţi atrage atenţia la strană o soră ȋnaltă, ȋmbrăcată ȋn veşminte de monahie, care cȃntă din tot sufletul, transmiţȃnd dragostea ei pentru Hristos. După accent realizezi că nu este romȃncă. Este sora Magdalena, pe care o remarci şi după slujbă, servindu-i pe credincioşi la agapa tradiţională din curtea mănăstirii. Aflȃnd că sora Magdalena este născută ȋn Olanda, dar iubeşte de mică Romȃnia şi tradiţiile noastre, am rugat-o să ne vorbească despre calea prin care Domnul a chemat-o la El şi mai apoi ȋn mica, dar plină de har obşte a maicilor de la Namur. (I.M.)
– Sora Magdalena, v-aţi născut şi aţi crescut ȋn Olanda. Cum aţi ajuns la Ortodoxie?
– Prin muzica populară pe care am iubit-o din copilărie. În anii ’70 – ’80, când aveam cam zece-unsprezece ani, în satul Wormer unde locuiam, muzica populară din Europa de Est era foarte apreciată. În Olanda veneau multe ansambluri de muzică populară să facă turnee. Am fost de câteva ori la concerte. Şi bunicii din partea mamei mele erau foarte interesați de tot ce avea legătură cu Europa de Est. Ne plăcea să mergem să ascultăm muzica populară din toată Europa de Est. Și aveam chiar o ie, de fapt o imitație de ie.
Aveam un radio în camera mea, şi seara, înainte de curcare, ascultam la radio, toate posturile străine, doar ca să aud limbi străine, căci eu aveam o „nebunie” cu limbile străine. Aveam talent la învățat limbi străine. La un moment dat am dat peste Radio România. Și a fost ca un fulger în suflet: „Aaaa! Asta este limba mea!”. Așa am simțit. M-am apucat să ascult Radio România în fiecare seară. Nu am avut o copilărie fericită. Copiii își băteau joc de mine la școală. Și nici acasă situația nu era prea bună. De aceea, am inventat o lume a mea în care puteam să mă retrag seara în pat și să ascult vorbindu-se în alte limbi. Am început să ascult limba română singură, la radio, doar pentru plăcerea mea. Apoi am găsit la librărie un ghid de conversație româno–olandez din care am putut să deduc puțin gramatica.
„Franceza am studiat-o cu mintea, iar română cu inima”
După liceu aş fi dorit să studiez limbile străine. Mi-ar fi plăcut să studiez limba română, dar mă gȃndeam că niciodată limba romȃnă nu ȋmi va folosi să-mi găsesc un loc de muncă. De aceea am hotărât să studiez franceza. Era materia mea preferată și mă gândeam că o să devin profesoară de franceză. M-am înscris la Facultatea de Limbi Străine de la Amsterdam și m-am bucurat când am constatat că Departamentul de franceză, era, de fapt, Departamentul de franceză și română. Era un singur departament. Deci, Dumnezeu mi-a dat ce voiam. Franceza se studia ca materie principală și pe lângă franceză puteam să studiez și limba română, ca a doua materie. Franceza am studiat-o cu mintea, iar română cu inima. Franceza n-am folosit-o niciodată. Română, da. Am lucrat și ca traducătoare și interpretă de limba română în perioada 1980-1990. Atunci erau foarte puțini români în Olanda. Cam 400 de români în total ȋn toată Olanda. Între 1986 și 1987 am fost de două ori la cursurile de vară de la Universitate din București. În ’87, aveam o prietenă româncă care locuia în Amsterdam și fratele ei se căsătorea. Eu și încă două prietene olandeze am fost invitate la nuntă. Şi m-am dus la Pucioasa, lângă Târgoviște la nunta fratelui prietenei mele. Aceea a fost prima mea experiență cu o Biserică. În Olanda nu fusesem niciodată pȃnă atunci ȋn vreo Biserică.
-Dar până atunci auziseți de Hristos?
–Da, bineînțeles, căci face parte din cultura generală. Aveam și Biblia pe care mi-o cumpărasem doar pentru cultura generală, căci voiam să știu ce este Biblia. Am constat că sunt multe expresii, în olandeză și în română, care vin din Sfânta Scriptură.
– Puteți da câteva exemple?
– „Lup în blană de oaie”, „țap ispășitor”, „a arunca mărgăritare porcilor”, nimic nou sub soare, „a cădea pe pământ bun”, ca „un hoț în miezul nopții”, „nu suntem născuți ieri”, „în ceasul al unsprezecelea”, „mai bine un vecin aproape decât un frate departe”. Pentru mine Bilblia nu a reprezentat doar un interes lingvistic, ci a fost, să zicem, și o ușă de intrare în Biserică. Mai târziu, am înțeles că dragostea mea pentru muzică și pentru limbile străine a fost calea pe care a ales-o Domnul să mă aducă la Ortodoxie.
– Să revenim la nunta de la Pucioasa. Cum a fost și ce s-a întâmplat după aceea?
– De la slujba de cununie mi-a rămas în cap: Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Și în suflet. (Maica a repetat de câteva ori, Doamne, miluiește!, cântând foarte frumos – n. red). Apoi o perioadă nu s-a mai întâmplat nimic care să mă apropie de Hristos.
În Olanda continuam să ascult muzica populară românească la Radio România, la Antena Satelor. Ascultam foarte des Antena Satelor. Când am fost la cursurile de vară din România mi-am cumpărat multe discuri de muzică populară. Acasă aveam deja Gheorghe Zamfir. Eu și sora mea ne-am cumpărat un nai și am învățat să cântăm la nai. În timpul facultății, am început să învăț dansuri populare. În Amsterdam sunt trei asociații de dansuri populare și m-am înscris la cursurile de dansuri populare românești, sârbești, bulgăreși și grecești. Adică, din țările ortodoxe. Și până în ziua de astăzi, majoritatea prietenilor mei sunt români, sârbi și greci.
(fragment)
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 197 (iulie 2025)
