„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” | Despre grijile vieţii

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii)

Duminica a treia după Rusalii ne pune înainte o pericopă evanghelică din Predica de pe Munte a Domnului nostru Iisus Hristos. Textul este de la Matei 6, 22-33 şi ne vorbeşte despre grijile vieţii sau, mai bine spus, Mântuitorul ne îndeamnă să nu ne lăsăm biruiţi de acestea, pentru că scopul existenţei noastre este Împărăţia lui Dumnezeu.

Predica de pe Munte este sinteza învăţăturii mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este rostită de Mântuitorul de pe o colină de lângă Marea Galileii. Mai întâi rosteşte fericirile prin care binecuvântează pe cei care Îi vor urma. Domnul Hristos prezintă învăţătura Sa menţionând că nu e în opoziţie cu Legea pe care i-a dat-o lui Moise pe Muntele ­Sinai, precizând foarte clar: „Să nu socotiţi că am venit să stric ­Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17).

Mântuitorul este exigent în interpretarea Legii, de aceea cere celor care Îl urmează să aibă grijă de gânduri, nu doar de fapte. Ei trebuie să aibă ca scop desăvârşirea: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48).

Hristos Domnul ne învaţă şi cum să ne rugăm Tatălui ceresc prin Rugăciunea Domnească ­Tatăl nostru. El subliniază că nu trebuie să ne lăudăm cu virtuţile noastre spirituale şi mai ales cu faptele noastre bune.

Apoi ne introduce în subiectul pericopei evanghelice din această duminică, arătând că nu poţi trăi doar acumulând bunuri materiale, ci trebuie să aduni comori în Cer prin fapte bune.

Să ne păstrăm vederea curată

Pentru a ajunge la mântuire este necesar să ne păstrăm vederea curată, fără a o altera prin păcate care ne întunecă vederea. Având ochiul curat, tot trupul nostru este luminat. Întunecarea vederii noastre prin păcate duce la orbirea sufletească, prin care se pierde mântuirea.

În lumea noastră, orbirea sufle­tească este tot mai prezentă şi foarte mulţi oameni au pierdut Lumina lui Hristos prin păcat. Mai grav este că aceştia nu doresc prin pocăinţa spovedaniei să părăsească păcatul şi să-şi deschidă sufletul pentru a primi Lumina lui Hristos prin Sfintele Taine şi aşa să redobândească vederea duhovnicească prin care să se ferească de rău şi să obţină mântuirea şi viaţa veşnică din Împărăţia Cerească plină de Lumina dumnezeiască a Preasfintei Treimi.

În continuare, Domnul nostru Iisus Hristos ne avertizează că nu putem sluji „lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6, 24). Caza­nia ne spune „mamona este un cuvânt sirian, care înseamnă bogăție, vistierie cu bani câștigați în mod necinstit”. Pornind de la această explicație, înţelegem de ce nu putem sluji şi lui Dumnezeu, dar şi lui mamona. Adică nu poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să aduni bogăţii în mod necinstit.

Acest pasaj biblic este reprezentativ pentru lumea în care trăim, pentru că duhul lui mamona este atât de răspândit în zilele noastre, în toate straturile societății, încât pare că se identifică cu aceasta.

Lumea în care trăim își înțe­lege existența prin prisma profitului prin orice mijloc fără a mai ține seama de reperele moralei creștine. De aceea, omul de astăzi este pus în fața unei alegeri tran­șante și definitorii pentru exis­tența sa veșnică: Dumnezeu sau lumea aflată sub duhul lui mamona? Unii vor spune că poți să fii și cu Dumnezeu, și cu duhul lumii. Răspunsul pentru aceștia este foarte clar, că nu poți sluji la doi stăpâni: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Matei 6, 24).

Să ne lăsăm în grija providenţei divine

În Evanghelia acestei duminici, Hristos Domnul ne îndeamnă să nu ne îngrijim de lucrurile materiale, ci să ne lăsăm în grija providenţei divine şi să credem în generozitatea lui Dumnezeu, care ne oferă tot ce avem nevoie.

Mântuitorul ne îndeamnă să învăţăm din exemplul creaţiei ce ne înconjoară atunci când dorim să înţelegem ce contează cu adevărat. Dacă Dumnezeu are grijă de păsările cerului, de crinii câmpului, atunci noi de ce ne facem griji inutile, pentru că Dumnezeu ştie de ce avem nevoie? De aceea trebuie, după cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, să căutăm „mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” şi toate celelalte ni se vor adăuga (Matei 6, 33).

Prin acest sfat, Hristos ne arată că dacă mergem pe calea credinţei şi a faptelor bune, care ne duce în Împărăţia Cerurilor, şi ne lăsăm în seama lui Dumnezeu, nu mai trebuie să ne facem griji pentru „ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca” (Matei 6, 31).

Din această perspectivă putem spune că Evanghelia acestei duminici este o chemare stăruitoare din partea Domnului nostru Iisus Hristos ca, mai înainte de a ne îngriji de cele lumeşti, să căutăm ceea ce-i este cu adevărat de folos sufletului nostru, şi anume ­Împărăţia Cerurilor.

Prin Împărăţia Cerurilor înţelegem, din perspectivă biblică, Raiul, care este numit şi Împărăţia lui Dumnezeu sau mai simplu: Cer, Casa Tatălui, sânul lui Avraam, Ierusalimul ceresc, ­Împărăţia pregătită pentru cei drepţi de la întemeierea lumii ş.a. Toate aceste numiri desemnează locul plin de fericire creat de Dumnezeu pentru om.

În Rai sunt diferite stări pentru cei drepți, în funcţie de de­săvârşirea la care au ajuns în timpul vieţii din această lume trecătoare, ca urmare a credinţei, faptelor bune, dar şi a rugăciunii împletite cu asceza.

Scopul existenţei creştine constă în mântuirea şi dobândirea vieţii veşnice din Împărăţia Cerurilor. Din păcate, doar enunţăm acest deziderat al existenţei noastre, fără să arătăm că ne dorim cu adevărat să-l împlinim. Ne pierdem timpul pentru mântuire cu tot felul de griji care, în perspectiva dobândirii vieţii veşnice, nu au nicio relevanţă.

Creştinul trebuie să-şi concentreze existenţa în căutarea virtuţilor duhovniceşti care, câştigate prin rugăciune unită cu asceza, îl ajută să dobândească mântuirea. Un astfel de exemplu sunt sihaştrii sau pustnicii care-şi dedică toată viaţa lui Dumnezeu şi se lasă cu totul în grija Lui. Ei au înţeles cuvântul lui Hristos din Evanghelia acestei duminici şi ştiu că omul, fiind cununa creaţiei, este tot timpul în grija lui Dumnezeu, Care nu-l părăseşte niciodată şi-i răspunde întotdeauna la rugăciuni, oferindu-i toate cele de trebuinţă în lumea aceasta trecătoare.

Căutând în timpul acestei vieţi trecătoare Împărăţia Cerurilor cea netrecătoare, ne arătăm următori credincioşi ai Evangheliei lui Hristos şi săvârşitori ai faptelor bune izvorâte din credinţa dreaptă primită de la El, prin Sfinţii Săi Apostoli. Noi, cei care urmăm lui Hristos, ştim de la Ucenicii Lui că sensul vieţii noastre creştine este mântuirea, adică dobândirea vieţii veşnice din ­Împărăţia Cerurilor.

Pr. Ciprian Florin Apetrei 

Sursa: http://ziarullumina.ro.