Ziua de 1 septembrie reprezintă pentru întreaga Biserica Ortodoxă un moment cu adevărat special: Începutul Noului An Bisericesc. Spre deosebire de anul civil, care începe în ziua de 1 ianuarie, Biserica are un timp liturgic special, care începe odată cu cea dintâi zi de toamnă din punct de vedere calendaristic.
Potrivit rânduielii liturgice, în această zi, în Bisericile noastre, ierarhii, preoții și credincioșii deopotrivă înalță lui Dumnezeu rugăciuni în cadrul unei rânduieli speciale care poartă numele de slujba de „Te Deum”. Ce este această slujbă și de unde vine tradiția ca ea să fie săvârșită an de an în ziua de 1 septembrie?
De ce 1 septembrie?
Întâi de toate, în ceea ce privește data de 1 septembrie, este important să reținem faptul că aceasta este strâns legată de istoria mântuirii noastre. În momentul în care Biserica a hotărât ziua de căpătâi a anului bisericesc, a ales-o în legătură cu tradiția evreilor, care începeau calendarul cu luna Tișri (septembrie), aducând jertfă de tot lui Dumnezeu. După rânduiala moștenită din Legea Vechiului Testament, ziua de 1 septembrie a fost cea dintâi zi a creației, iar tot în această zi Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea publică, în momentul în care a intrat în sinagogă şi a citit cuvintele prorocului Isaia care vesteau venirea Sa: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).
Ca sărbătoare oficială, Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinții Părinți la Sinodul I de la Niceea. Atunci, cei 318 Sfinți Părinți participanți au hotărât ca această zi să fie considerată de către toate celelalte generații care vor urma un început al mântuirii creștinilor, un moment în care Hristos a sfințit timpul prin propovăduirea Sa.
Ce este slujba de „Te Deum”?
În această zi de 1 septembrie, în Bisericile noastre, credincioșii aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările de peste an și se roagă ca anul care urmează să fie unul la fel roditor în cadrul slujbei de „Te Deum”. Numele acestei slujbe provine de la faptul că, între cântările care alcătuiesc rânduiala acestei slujbe, se numără şi vechiul imn „Te Deum Laudamus…” („Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…”), una dintre cele mai vechi cântări creştine. Slujba mai poartă și numele de „Doxologie” deoarece ea exprimă sentimentele noastre de recunoștință, de mulțumire, dar și de laudă și de slăvire față de Dumnezeu, pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat asupra noastră și a celor dragi.
Conform părintelui Ene Braniște, marele liturgist al teologiei academice românești, slujba de Te Deum se săvârșește la anumite date fixe din cursul anului bisericesc (1 septembrie, 1 ianuarie), la sărbătorile naționale, apoi la anumite momente de seamă din viața bisericească, la diferite aniversări din viața particulară sau socială a credincioșilor, la inaugurarea unei lucrări importante, precum și în alte ocazii în care suntem datori să aducem slavă și mulțumire lui Dumnezeu. Cât despre locul unde se săvârșește Tedeumul, acesta este de regulă Biserica, dar el poate fi făcut și în afara ei, la locul cerut de împrejurarea respectivă.
Rânduiala slujbei de Te Deum se regăsește într-o carte separată de slujbă, care, deși poartă aceeași denumire generică, are mai multe variante, în concordanță cu natura momentelor sau cu contextul în care ea se săvârșește. Spre exemplu, există o anumită rânduială a slujbei de Te Deum pentru noaptea de Anul Nou, o altă rânduială pentru sărbătorile comemorative sau civile, alta pentru zilele onomastice ale ierarhilor Bisericii, dar și altele pentru diferitele inaugurări, omagieri etc. Cât despre originea slujbei, ea își are rădăcinile în vechea doxologie, adică în imnul de laudă cântat de corul de îngeri la Naşterea Domnului („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…”).
Acum, la început de an bisericesc, să ne punem început bun în viețile noastre. Cum să facem acest lucru? Mai întâi, acordând rugăciunii timp și tihnă în fiecare zi, făcând milostenia pe care deseori am amânat-o sau am ezitat să o împlinim sau fiind aproape de cei care au nevoie de noi. Apoi, într-un exercițiu de imaginație, o idee ar fi să renunțăm la telefonul mobil atunci când ajungem acasă. Poate că pare o propunere îndrăzneață în era comunicării ultra-rapide în care ne aflăm. Însă, este un mod prin care avem grijă de cei dragi, le acordăm atenția de care au nevoie și ne detașăm, pentru câteva ceasuri bune, de munca zilnică și de tot ceea ce implică ea. Da, și aceasta este modalitate prin care aducem sufletul în prim-planul tabloului vieții.
După cum la fiecare început de ianuarie ne propunem o serie de obiective sau de planuri pe care încercăm să le îndeplinim în cele 12 luni, cu atât mai mult se cuvine să acordăm importanță și sufletelor noastre și să le primenim dincolo de grijile și nevoile trupești de zi cu zi. Așa ne învață și Biserica în rugăciunea specială dedicată zilei de 1 septembrie: „înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire”.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
Puteți citi și:
