În fiecare an, pe 8 noiembrie, creștinii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri. Conform statisticilor, peste un milion de români îşi aniversează onomastica în această zi aparte, ultima mare sărbătoare așezată de Biserica noastră înainte de Postul Nașterii Domnului.
Pentru că nu toți dintre noi cunoaștem care este semnificația simbolurilor prezente în Icoanele bizantine ale Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, dar și ținând cont de faptul că am primit această întrebare în repetate rânduri […], am hotărât să dedicăm câteva rânduri acestui subiect și să explicăm, pe scurt, înțelesurile pe care le „tăinuiește” Icoana hramului din ziua de 8 noiembrie.
Părinţii Bisericii le acordă Sfinților Arhangheli o importanţă deosebită, iar Sfânta Tradiţie le păstrează vii minunile și faptele lor alese în cântări și imne, în cărți și manuscrise, dar și în hramurile multor Biserici și Mănăstiri. Sfinții Arhangheli alcătuiesc una dintre cele nouă cete îngerești. Conform dogmaticii Bisericii noastre, Îngerii Îl iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumii, a împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Există, conform Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții șapte Sfinți Arhangheli, căpetenii ale tuturor puterilor cerești: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil și Varahiil. Sufixul „-il” (transliterat „-el”) provine din limba ebraică și se traduce prin „putere” sau „forță”, făcând referire la puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu Arhanghelilor, ca Îngeri ai celor mai înalte Cete, dar și la atotputerea, iubirea și Harul lui Dumnezeu.
Revenind la subiectul editorialului nostru, înainte de toate, trebuie să știm că, după regulile erminiei bizantine de pictare a Bisericilor, Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt zugrăviți pe ușile diaconești ale catapetesmei Sfântului Altar și, de foarte multe ori, la baza arcului care face legătura dintre naos și pronaos. Fie că îi vedem pe pereții Bisericilor, fie în Icoane pe lemn, sticlă sau pânză, ieromonahul Dionisie de Furna, autorul Erminiei picturii bizantine, ne spune că cei doi Arhangheli se zugrăvesc cu chip de tineri, însă fără a avea chipuri de copii, ci de bărbați puternici și curajoși. Ambii Sfinți Arhangheli sunt reprezentați cu două aripi mari, simbol al apartenenței lor la lumea cea cerească. Observăm că în păr ei poartă un soi de panglică ale cărei capete sunt zugrăvite în mișcare continuă, având ca semnificație auzul spiritual al Îngerilor, atenți mereu la poruncile lui Dumnezeu și, totodată, la punerea lor în lucrare imediată.
Astfel, trecând de la asemănări către planul elementelor particulare, Sfântul Arhanghel Mihail, fiind întâiul dintre oştenii lui Dumnezeu, este pictat ca un tânăr cu aripi, îmbrăcat cu mantie (de culoare roşie, mai cu seamă în Icoanele din Biserica Rusă), ținând în mână o sabie sau o lance, care simbolizează atât semnul demnităţii sale de conducător al oștilor îngerești, iar pe de altă parte armă de luptă propriu-zisă. De multe ori, Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat călcându-l în picioare pe diavol. Ideea reprezentării pleacă de la versetele cuprinse în Cartea Apocalipsei, unde se menționează că Sfântul Arhanghel Mihail va conduce cetele îngereşti în lupta împotriva diavolului: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi Îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia balaurul şi Îngerii lui; şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ, şi Îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apocalipsa 12, 7-9).
În alte Icoane, Sfântul Arhanghel Mihail poartă în mâna stângă, în jurul pieptului, într-un mic disc, monograma Monograma lui Hristos sau chiar chipul Mântuitorului, arătând autoritea și faptul că el este slujitorul direct al Domnului. Forma rotundă a discului cu Monograma reprezintă, conform Sfântului Simeon al Tesalonicului, ideea că, deși Hristos S-a întrupat, El nu are nici început, nici sfârșit în timp, așa cum nici for rotundă nu are vreun capăt. Discul este prezent, uneori, și în mâna Sfântului Arhanghel Gavriil.
Sfântul Arhanghel Gavriil este cunoscut, după cum știm, ca fiind tâlcuitorul voii lui Dumnezeu și cel care aduce oamenilor veștile cele bune. Sfântul Arhanghel Gavriil este pictat în Icoane sub chipul unui tânăr care ține în mâna dreaptă o candelă aprinsă, iar în stânga o oglindă din piatră de jasp verde, care semnifică taina înţelepciunii lui Dumnezeu. De asemenea, el mai este reprezentat și ținând în mâini un crin, detaliu regăsit și în unele Icoane ale Bunei Vestiri, crinul fiind simbol al gingășiei, dar și al fecioriei și neprihănirii Maicii Domnului. În ceea ce privește veșmintele, în majoritatea Icoanelor, Sfântul Arhanghel Gavriil este zugrăvit purtând tunică și mantie, dar și elemente care țin de înveșmântarea diaconilor, precum stiharul sau orarul. Important de menționat aici este și toiagul prezent în unele Icoane ale sale, simbol al autorității pe care a primit-o de la Dumnezeu, fiind mesagerul Său de încredere.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
