– Părinte, v-aţi primejduit vreodată în război?
– O, numai o dată sau de două ori? Mă gândesc acum cât de mult m-a ajutat Dumnezeu şi mă cutremur. Atunci nu mă gândeam la aceasta. Mai ales la moarte nu mă gândeam deloc. Atunci când eşti hotărât să mori, nu te temi de nimic. Hotărârea pentru moarte echivalează cu mii de închisori. Moartea este o asigurare. În război companiile sfinte au ca steag capul de mort; sunt hotărâţi să moară. Cel care nu se socoteşte pe sine, pentru binele altuia sau pentru binele obştesc, primeşte înlăuntrul său putere dumnezeiască. Şi să vedeţi, dacă cineva se mişcă din spirit de jertfă, Dumnezeu îl acoperă. Îmi aduc aminte că odată ne întărisem în spatele unei stânci. Eu am săpat o groapă şi m-am ascuns puţin. După un timp vine unul şi-mi spune: „Să intru şi eu”. Apoi vine altul şi-mi spune şi acela: „Să intru şi eu”. I-am lăsat să intre, deoarece mi-au cerut-o şi astfel am rămas afară. Seara, când au căzut mai multe proiectile, un proiectil mi-a trecut razant cu capul. Purtam glugă, nu aveam cască. „Băieţi”, am strigat, „m-a lovit proiectilul!”. Pun mâna pe cap, nu văd sânge; o pun din nou, nimic. Proiectilul trecuse razant cu capul şi îmi răsese părul din faţă până-n spate, făcându-mi o cărare de 6 cm lăţime.
Voi n-aţi trecut ani grei, ocupaţii, n-aţi văzut război, duşmani etc. – şi mă rog să nu vedeţi – de aceea nici nu înţelegeţi mai nimic despre acestea. Însă aceşti ani sunt ca o oală care fierbe şi şuieră. Este nevoie de o obişnuinţă cu viaţa grea, de vioiciune, de bărbăţie. Dacă se va întâmpla ceva, căutaţi să nu vă afle complet nepregătite. Să vă pregătiţi de acum, ca să puteţi înfrunta o greutate. Ce a spus Hristos? Nu a spus: Fiţi gata[1]? Astăzi, când trăim în nişte ani atât de grei, cu atât mai mult trebuie să fim de trei ori mai pregătiţi. Nu este numai moartea năpraznică cea pe care va trebui s-o înfruntăm, ci sunt şi alte primejdii. Să alungăm aşadar aranjarea[2] noastră. Să lucreze mărimea de suflet. Să existe duh de jertfă.
Acum văd ceva care este aproape să se întâmple, dar se amână mereu. Numai amânări mici. Cine le face? Oare nu Dumnezeu amână ceea ce trebuie să se întâmple? Hai încă o lună, două… Situaţia aşa merge[3]. Dar deoarece nu ştim ce ne aşteaptă, pe cât puteţi, să cultivaţi dragostea. Acesta este lucrul cel mai important dintre toate: să aveţi între voi dragoste adevărată, frăţească, nu mincinoasă. Atunci când există interesul cel bun, durerea, dragostea, omul totdeauna lucrează corect. Bunătatea, dragostea sunt putere. Pe cât puteţi, să aveţi discreţie şi să nu vă deschideţi oricui. Unul va spune celuilalt, iar acela altuia, şi atunci ce va ieşi? Se poate ca şi dintr-o prostie să faceţi rău şi apoi să vă daţi cu capul de perete. Să fi văzut discreţie în armată! Dacă erai în primejdie să fii prins, prima treabă era să distrugi datele secrete. Rupeai datele bucăţele ca să le înghiţi. Odată când m-am aflat în primejdie le-am înghiţit. Pentru că, de le-ar fi găsit răzvrătiţii, ar fi aflat că în cutare loc se află armata, că are nevoie de hrană etc. şi ar fi transmis ei semnale în folosul lor la centru şi atunci ar fi venit aviaţia şi le-ar fi aruncat lor alimentele, iar armata ar fi bombardat-o. Ai înţeles? S-ar fi dat ei drept armată. Dacă te prindeau şi erai transmisionist, îţi scoteau unghiile cu cleştele, ca să mărturiseşti secretele. Şi preferai să ţi se scoată unghiile, decât să trădezi. Unuia i-au ars subsuorile ca să le dea o scrisoare, dar nu a dat-o, şi astfel a rămas paralizat. N-a mărturisit şi de aceea s-a făcut mărturisitor. Chiar şi femeile care duceau documente secrete, ascunse în samare, erau hotărâte să moară.
Moartea în război ispăşeşte multe păcate, pentru că fiecare se jertfeşte să-i apere pe ceilalţi. Cei care îşi jertfesc viaţa lor din dragoste curată, ca să-i protejeze pe semenii lor, Îl urmează pe Hristos. Aceştia sunt cei mai mari eroi, pentru că şi moartea tremură înaintea lor, fiindcă ei înfruntă moartea din dragoste şi astfel câştigă nemurirea, luând cheia veşniciei de jos, de sub placa mormântului şi înaintând neîmpiedicaţi spre fericirea veşnică.
[1] Mt. 24, 44 şi Lc. 12, 40.
[2] Comoditatea, traiul bun, funcţiile sigure.
[3] S-a spus în noiembrie 1984.
Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2012.
