Celui care întreabă cum este Dumnezeu înlăuntrul omului

Episcop Nicolae Velimirovici

Ai întrebat pe cineva: „Unde e Dumnezeu?” Şi ai primit răspunsul că Dumnezeu este înăuntru, în tine. Şi te miri de acest cuvânt: „Cum asta?”. De pildă, aşa cum este lumina în cameră sau focul în cuptor. Atunci când Îl vei fi simţit pe Dumnezeu în tine, vei simţi şi vei şti că El este în tine, însă nu vei putea explica uşor altora acest lucru – ci vei căuta chipuri şi asemănări în natură, şile vei spune altora cum îţi spun şi eu acum: „Dumnezeu este în mine ca lumina în cameră, sau ca focul în cuptor, sau ca aerul în plămâni, sau ca viaţa în făptura vie, sau ca puterea şi dragostea şi gândul înăuntrul omului”. Fireşte, acestea sunt doar chipuri şi asemănări, şi toate acestea nu pot exprima ceea ce simte omul când Dumnezeu Se sălşluieşte în el cu plinirea Sa. Apostolul lui Dumnezeu, părintele nostru duhovnicesc Pavel, urează credincioşilor: să vă pliniţi cu toată plinirea Dumnezeirii (Efeseni 3, 19).

Dumnezeu lucrează dinăuntru, din om, în două feluri: ajutând sau cârmuind. Ajutând lucrează Dumnezeu în omul de credinţă mijlocie ori slabă, care îşi aminteşte de Dumnezeu din când în când şi doar în parte ţine poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu îl părăseşte, fiindcă nici el nu-L părăseşte cu totul pe Dumnezeu. Iar stăpânind lucrează Dumnezeu în omul de mare credinţă, ce a deschis larg porţile sufletului pentru Făcătorulsău. Şi stă scris: cine va deschide uşa, voi intra la el (Apocalipsa 3, 20). Un asemenea om nu se întemeiază deloc în sine, ci numai în Cel preaînalt. El simte prezenţa şi lucrarea Duhului Dumnezeiesc în sine şi are mare dragoste faţă de Domnul său. Iar celui ce îl iubeşte pe Dumnezeu Hristos i-a făgăduit că Dumnezeu Se va sălşlui în el. Cine Mă iubeşte păzeşte cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi pe el, şi vom veni la el, şi sălaş în el vom face.

Nu vei putea pricepe nicidecum lucrul acesta dacă uiţi că Dumnezeu este duh, care poate intra pretutindeni şi pătrunde toate, după a Sa putere şi voire. El este sus deasupra tuturor făpturilor, asemenea soarelui, care este sus deasupra pământului, dar cu lumina sa poate intra în orice loc deschis. Precum spune apostolul: unul e Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care e peste toţi, şi prin toţi şi întru noi toţi (Efeseni 4,6). Asta o scrie despre cei sfinţi şi credincioşi însă când cineva se leapădă de Dumnezeu şi începe să gândească şi să vorbească urât împotriva lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl părăseşte. Ca atunci când cineva ar zidi ferestrele la cameră şi ar opri lumina să mai intre. Neascultătorului împărat Saul, prorocul lui Dumnezeu, Samuel, i-a zis: ai lepădat cuvântul Domnului, si pentru aceasta Domnul te-a lepădat pe tine… Şi duhul Domnului a plecat de la Saul. Dar şi atunci când Dumnezeu părăseşte sufletul unui om îndărătnic, El multă vreme nu încetează să lucreze asupra lui din afară, aşa cum lucrează asupra apei şi a pietrei şi a lemnului. Dar dacă omul rămâne îndărătnic şi luptător împotriva lui Dumnezeu până la capăt, atunci Dumnezeu îngăduie duhului rău să intre în el. Precum stă scris despre Saul că a păţit când l-a părăsit duhul Domnului: şi-l tulbura pe el duh rău de la Domnul. Sau precum stă scris, în culori şi mai negre, despre Iuda vânzătorul: a intrat într-însul Satana.

Astfel de oameni, care se ridică împotriva lui Dumnezeu, nu pot, fireşte, niciodată să-L simtă pe Dumnezeu în sine, nici să spună: „Dumnezeu este înăuntrul meu”. Iar cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu, şi Îl doresc, şi-L caută, şi Îl roagă să vină, aceştia îl simt pe Dumnezeu în sine, şi ei pot spune: „Dumnezeu este înăuntrul meu prin Duhul Său cel Sfânt”. Ferice de aceste suflete luminate, fiindcă vor împărţi veşnic întru Împărăţia lui Hristos – precum a făgăduit Domnul celor ce Îl iubesc, zicând: Vă voi lua la Mine, ca unde sunt Eu, şi voi să fiţi.

Total
35
Shares
Previous Post

Așteptare plină de nădejde

Next Post

Am o întâlnire cu Dumnezeu

Related Posts