Aproape mijloc de septembrie, anul 2024… Trăim într-o societate în care alimentația joacă un rol crucial pentru sănătatea și bunăstarea noastră. A consuma o varietate de alimente într-o proporție adecvată nu doar că asigură organismului toți nutrienții necesari, dar contribuie și la menținerea unui stil de viață sănătos. Fără acest echilibru, apare riscul exceselor, care poate duce la probleme de sănătate pe termen lung, după cum avertiza un cunoscut medic nutriționist. De aceea, a înțelege și a aplica principiile unei alimentații cumpătate este un principiu fundamental pentru a ne bucura de o viață armonioasă.
„Lipsa de înfrânare în mâncare consumă şi putrezeşte trupul omenesc şi-l roade cu suferinţe, până ce e distrus printr-o boală îndelungă”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur și, tot legat de acest aspect, Sfântul Isaac Sirul ne-a lăsat ca moștenire un îndemn cu litere ca de aur: „Măsura face orice lucru frumos!”. Aflându-ne, așadar, la începutul toamnei, vremea recoltei ne învață și despre principiile spirituale. Și, mai mult decât atât, într-o consonanță uimitoare, calendarul nostru ne amintește de un om care a știut să îmbine cum nu se putea mai bine viața duhovnicească și slujirea aproapelui cu… arta culinară: Cuviosul Eufrosin. Cine a fost el și de ce este considerat ocrotitorul bucătarilor de pretutindeni? Aflați în rândurile de mai jos!
„Simplu la cuvânt, dar cu multă înțelegere”
Născut într-o familie săracă de țărani și, din această cauză, a fost lipsit de învățătură. Pentru că Îl iubea mult pe Dumnezeu Cuviosul Eufrosin s-a dus de tânăr la mănăstire și, după obicei, Starețul l-a întrebat ce școală are și ce știe să facă, pentru a-i da o ascultare. Fiind simplu și neștiutor de carte, Cuviosul Eufrosin i-a spus că n-are nicio școală și, astfel, a fost pus să slujească celorlalți monahi ca bucătar. Era tăcut şi smerit şi îşi petrecea timpul în rugăciune şi ascultare. Din această cauză, era defăimat şi luat în râs de către aproape toţi monahii. Însă, Cuviosul suferea toate defăimările cu liniște în suflet și-n cuget, fără a se tulbura prea mult.
Știa că nu lucrează pentru oameni, ci pentru Dumnezeu, și pregătea mâncarea pentru trapeză în fiecare zi și-n fiecare ceas cu o smerenie și o supunere exemplare. Se ruga și postea necontenit, iar răbdarea sa era impresionantă. „Și măcar că era simplu la cuvânt, însă nu era prost, ci cu multă înțelegere, precum aceasta se va arăta mai curat din cele ce se vor spune de aici înainte”, ne spune Sinaxarul. Iar ceea ce se povestește mai departe în viața lui e de-a dreptul impresionant.
Sfântul care a fost văzut în Rai
În mănăstirea aceea din Amoreea în care se ostenea Cuviosul Eufrosin, viețuia și un preot care se ruga Domnului mereu, ca să-i arate în vis bunătățile viitoare, cele pregătite celor cel ce-L iubesc pe El. Astfel, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și, într-o noapte, a avut următoarea vedenie: se făcea că era într-o grădină minunată, plină de lucruri care îl uimiau și îl umpleau de bucurie. Acolo, făcând câțiva pași, s-a uitat în preajmă și l-a văzut pe Eufrosin, bucătarul mănăstirii, stând în mijlocul grădinii și bucurându-se de toate acele bunătăți. Curios, preotul s-a apropiat și l-a întrebat a cui este acea grădină și cum a ajuns el acolo. Eufrosin i-a răspuns că această grădină este locul celor aleși de Dumnezeu și că, datorită marii bunătăți a Domnului, i s-a permis și lui să fie acolo. Preotul l-a întrebat, apoi, ce face în acea grădină, iar Eufrosin i-a spus că stăpânește toate lucrurile pe care le vede și se bucură de ele.
Preotul a cerut, atunci, să primească și el ceva din acele bunătăți, iar Eufrosin, cu darul lui Dumnezeu, i-a oferit câteva mere, pe care le-a pus în haina preotului, spunându-i că acum le-a dobândit. La scurt timp după aceea, a început să bată toaca pentru slujba de Utrenie și preotul s-a trezit. Când a verificat haina, a găsit merele din vis și, uimit de mirosul lor plăcut, a rămas adâncit în gânduri pentru o vreme.
După aceea, a mers în Biserică și l-a văzut pe Eufrosin, l-a chemat deoparte și l-a rugat să-i spună unde a fost în acea noapte. Eufrosin a răspuns că nu a fost nicăieri, ci tocmai venise la Utrenie. Preotul, insistând, i-a spus din nou: „Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te rog, adevărul!”. Văzând că preotul nu cedează, Cuviosul Eufrosin i-a mărturisit direct: „Am fost acolo unde merg cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi unde te-ai rugat şi Sfinţia Ta să mergi. Şi acolo ţi-am dat merele pe care le ţii ascunse acum. Tu, părinte, ai cerut de la Domnul ca să-ţi arate ţie în chip văzut răsplătirile aleşilor lui. Deci, a vrut Domnul ca să înştiinţeze pe cuvioşia ta prin mine, neînvăţatul şi nevrednicul, şi m-ai aflat în Raiul acela al Lui, al Dumnezeului meu”.
La finalul slujbei Utreniei, preotul i-a chemat pe frați și le-a arătat cele trei mere din Rai, povestindu-le în detaliu vedenia pe care o avusese. Toți au fost cuprinși de o adâncă uimire, simțind parfumul minunat și dulceața duhovnicească a merelor. Au alergat, apoi, la bucătărie, pentru a-l găsi pe Eufrosin și a se închina lui, dar nu l-au mai găsit acolo, deoarece, după ce a părăsit Biserica, s-a retras în mare taină, pentru a fugi de lauda oamenilor. Se spune că, din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de multe boli și suferințe, povestind tuturor cât de „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi!”.
Ocrotitor al bucătarilor
Pentru că și-a îndeplinit ascultarea de bucătar a avut o viaţă duhovnicescă deosebită, Cuviosul Eufrosin este considerat a fi ocrotitorul bucătarilor din întreaga lume ortodoxă. Însă, deși Cuviosul Eufrosin era bucătar de meserie, „rețeta” care l-a făcut cunoscut nu avea nici condimente orientale și nici alte componente sofisticate, ci era compusă din alte ingrediente: unele duhovnicești.
Smerenia a fost fundamentul vieții sale. În loc să caute recunoaștere sau să se mândrească cu ceea ce făcea, Cuviosul Eufrosin a preferat să rămână „în umbră”, considerându-se întotdeauna un „vierme și nu om”, după cum el însuși se descria. Această atitudine l-a ajutat să evite lauda și slava oamenilor, concentrându-și efortul ascetic doar pe slujirea lui Dumnezeu și a fraților săi.
Ascultarea a fost un alt „ingredient” esențial în viața sa. Cuviosul Eufrosin și-a petrecut zilele și nopțile lucrând în bucătăria mănăstirii, nu doar pentru a hrăni trupurile fraților săi, ci pentru a-și îndeplini datoria față de Dumnezeu. El nu vedea în munca sa o simplă obligație, ci o cale de a-L slăvi pe Dumnezeu prin fapte mărunte.
Iubirea de aproapele era, de asemenea, o componentă centrală a vieții Cuviosului Eufrosin. El nu s-a limitat doar la a pregăti hrană pentru frații săi, ci s-a preocupat și de hrănirea sufletească a acestora, oferindu-le exemplul propriei sale vieți. Prin răbdarea cu care suporta greutățile, ocările și disprețul, el a arătat o iubire sinceră și jertfelnică față de frații din mănăstire, lăsând propriul său exemplu să vorbească… fără de cuvinte.
În loc de concluzie, un singur gând: mulți dintre cei care ați călcat pragul unei trapeze sau al unei bucătării mănăstirești, ați observat Icoana Cuviosului Eufrosin, în care apare zugrăvit într-o grădină, ținând în mâini trei mere care amintesc de marea minune săvârșită pe când era în viață. Ce-ar fi să așezăm Icoana sa și noi, mirenii, în bucătăriile de acasă? Pe de o parte, prezența Icoanei sale în mijlocul nostru l-ar face pe Cuviosul Eufrosin să ne ocrotească, să „dea o mână de ajutor” și să ne dăruiască spor în pregătirea mesei, iar pe de altă parte, ne-ar inspira pe toți să ne îndeplinim sarcinile cu iubire, răbdare și respect față de ceilalți, așa cum el însuși a făcut-o. Astfel, Icoana sa devine un simbol al virtuților care transformă munca obișnuită într-o sfântă slujire. A lui Dumnezeu și a tuturor celor care ne sunt aproape.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
