După ce, pe 22 iulie, în miez de vară, Biserica noastră Ortodoxă ne-a amintit de ziua celei dintâi Mironosițe care L-a văzut pe Hristos cel Înviat, Sfânta Maria Magdalena, și tot în iulie, pe 31, calendarul ne-a amintit iarăși de „primăvara dulce” pe care o cântăm de atâta vreme la Prohodul Domnului din Vinerea Mare, prin prăznuirea Sfântului și Dreptului Iosif din Arimateea, iată că la început de august ne amintim iarăși de Sfintele Paști. Neobișnuită, poate, această exprimare, ținând cont de faptul că nici timpul liturgic și, mai ales, nici cel calendaristic nu vin să o susțină.
Ne amintim, însă, de Sfintele Patimi ale Domnului, de Paști și de Înviere, prin prăznuirea, în ziua de 9 august, a Sfântului Apostol Matia, cel de-al doisprezecelea Apostol al Mântuitorului, pomenit totodată și pe 30 iunie, împreună cu Soborul Slăviților și Drept-lăudaților Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Cine a fost Sfântul Matia, unde a trăit și de ce se spune despre el că este singurul Apostol ales prin „tragere la sorți”, spre deosebire de ceilalți Ucenici ai Domnului? Aflați în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Apostol Matia?
Lecturând cu atenție paginile Sinaxarului, aflăm că Sfântul Apostol Matia era de loc din Betleem, din neamul lui Iuda. Încă de mic copil, fiind în Ierusalim, a fost atras de studiul Sfintei Scripturi, fiind inițiat în tainele Legii, de către Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu, care l-a sfătuit mereu să fie un om echilibrat, să facă din fapta bună un stil de viață aparte și să urmeze căile cele drepte ale poruncilor Domnului. După ce Mântuitorul a fost botezat în Iordan de către Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și a început să propovăduiască mulțimilor Împărăția lui Dumnezeu, învățând popoarele și făcând multe semne și minuni, Sfântul Apostol Matia a lăsat familia și toate bunurile pe care le dobândise, ca orice om, până în acea clipă, și L-a urmat pe Hristos împreună cu ceilalți Ucenici, fiind ales între cei șaptezeci de Apostoli.
Dar drumul Sfântului Apostol Matia în istoria mântuirii noastre avea să fie altul, intrând în ceata celor 12 Sfinți Apostoli. Dacă tot am menționat mai sus Patimile Domnului, cântările Deniei din Sfânta şi Marea Joi, ca și Postul din fiecare miercuri, pomenesc durerea acestei trădări, amintind despre păcatul lui Iuda, care, îmbolnăvindu-se cu iubirea de arginţi, „s-a întunecat şi a vândut pentru treizeci de arginţi pe Hristos Domnul”. Apoi, văzând că Hristos fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a dus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cele treizeci de monede de argint, aruncândul-e în incinta Templului lui Irod, după care s-a spânzurat de un copac numit de atunci „copacul lui Iuda”. Însă, așa cum citim în Faptelor Apostolilor, trebuia ca soborul celor 12 Apostoli mai întâi aleşi ai Domnului să rămână neschimbat, iar în locul lui Iuda Iscarioteanul trebuia să fie ales un alt Apostol.
Astfel, după Înălțarea la Cer a Mântuitorului, Sfinții Apostoli s-au întors de la muntele Eleon la Ierusalim și au ales doi bărbați, pe Iosif, numit Varsava sau Just și pe Matia, pentru ca unul dintre aceștia să-i ia locul lui Iuda. Apoi, Sfinții Apostoli s-au rugat zicând: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care din aceștia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Și au tras sorți, și sorții au căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli” (F. Ap. 1, 12-26).
Apostolul care vindeca orbii
Astfel, primind, la fel ca şi ceilalţi Apostoli, harul dumnezeiesc, Sfântul Matia a predicat Evanghelia Mântuitorului mai întâi în Iudeea și Ierusalim, apoi în Antiohia, Capadocia și Sinope. Tradiția spune că Sfântul Apostol Matia a predicat, de asemenea, în Etiopia (astăzi, vestul Georgiei) și în Macedonia. Tradiția spune că în Etiopia, de foarte multe ori, Sfântul Matia a fost în pericol de moarte, însă Domnul l-a vindecat și l-a ținut mereu sănătos pentru a propovădui Evanghelia. A fost târât pe pământ, bătut, strujit cu fiare pe coaste și ars cu foc pe dedesubt, imagini greu de perceput sau de privit de către noi, cei de astăzi, dar care cadrau perfect cu acele timpuri și locuri, un document vechi al vremii menționând că locuitorii aceia erau foarte cruzi, „barbari şi canibali“. Nici în Macedonia n-a avut parte de un alt „tratament”, dimpotrivă – el a fost cel care i-a „tratat” și vindecat pe cei ce-l ascultau.
Se spune că păgânii acelor locuri l-au întâmpinat pe Sfântul Matia într-un mod… ireal: i-au dat să bea o băutură otrăvitoare, care ducea la orbire, crezând că astfel vor scăpa de el în scurt timp. Evident, băutura nu a avut efectul așteptat, ci dimpotrivă, Sfântul a vindecat pe alţi 250 de oameni care orbiseră din cauza băuturii păgânilor. Tot cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Matia a „dispărut” în mod minunat timp de trei zile, zădărnicind eforturile prigonitorilor, a ieşit din temniţa încuiată şi a deschis pământul, rugându-se, ca să îi înghită pe cei care urmăreau să îi ia viaţa. Vindecând orbi, surzi, şchiopi şi leproşi, tot mai mulți păgâni şi iudei care nu găseau o explicație firească a minunilor au început să creadă în Hristos, primind Sfântul Botez și întemeind mici comunități creștine.
Întorcându-se în Iudeea, Sfântul Apostol Matia a continuat să-i lumineze pe compatrioții săi cu lumina învățăturilor lui Iisus Hristos. Până într-o zi, când, asistând la o cuvântare a marelui preot evreu Anania, care-L blasfemia pe Hristos, Sfântul Matia, folosindu-se de profețiile veterotestamentare, le-a arătat tuturor celor de față că Hristos este Adevăratul Dumnezeu, Mesia cel promis, Fiul lui Dumnezeu. Imediat după ce și-a încheiat cuvântul, însă, a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și ucis cu pietre. Cu ultimele puteri, înainte de a-și de sufletul, i-a rugat pe cei care erau de faţă să îi așeze în mormânt două pietre, un soi de „martori” ai muceniciei sale, primită în anul 63. Deși Sfântul Matia era deja mort, evreii, pentru a-și ascunde fărădelegea, i-au tăiat capul. Astfel, s-au asigurat că nu vor fi cercetați de către administraţia romană pentru această cruntă ucidere, ținând cont de faptul că, prin tăierea capului cu securea erau ucişi cei care se împotriveau împăratului. Astfel, moartea sa nu lăsa semne de întrebare, ci era calificată drept o respectare întocmai a legii romane.
Deși unii spun că Moaștele sale s-ar afla în Georgia de astăzi, îngropate sub un castel, după tradiție, osemintele Sfântului Apostol Matia au fost aduse la Roma de către Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 324, o parte din ele fiind trimise în Trier, cel mai vechi oraș din Germania. Descoperite, apoi, în secolul al XII-lea, în timpul unor lucrări de restaurare a unei Biserici vechi, osemintele Sfântului Apostol au fost mutate în biserica abației benedictine, transformând-o, astfel, într-un important loc de pelerinaj.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
