Preot Ioan Istrati
Am o familie care mă iubește, din Focșani, Vrancea. Citesc tot ceea ce scriu. Au un copilaș de 2 ani. Se roagă mult pentru a doua minune.
Le dau canon Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Ioan Rusul în fiecare zi. Se roagă mult.
Vin la Constanța cu păpușica. Le citim rugăciuni. Stau în genunchi.
Le-am zis să stea cap în cap, să facă o căsuță, să le pun fesul Sfântului Ioan Rusul pe cap și patrafirul. Fetița era minunată, de un entuziasm și credință unice. Se vede că e dusă la Biserică și împărtășită cu Dumnezeu.
Le-am zis să se roage mult și că va mai veni un bebeluș. Erau atât de fericiți.
În februarie, mi-au scris că soția este însărcinată. I-am pomenit mereu.
După câteva luni, îmi scrie tatăl. Era dărâmat. Copilul – a zis tatăl – are Sindromul Down. Părinții plângeau în hohote. După ce l-au așteptat atât, după atâta rugăciune și bucurie, să-ți spună doctorul că trebuie avortat…
M-am cutremurat. Totuși n-am cedat.
Le-am zis să facă iar Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Ioan Rusul.
Și am adăugat: “Copilul va fi perfect.”
Părinții s-au rugat zilnic. Mămica a făcut Cruce pe burtică. L-a sfințit și pe cel micuț, împărtășindu-se cu Dumnezeu.
Astăzi mi-au scris din nou.
Soția a născut o fetiță perfectă. E foarte sănătoasă și frumoasă foc. Părinții sunt într-al nouălea cer.
Mulțumim, Măicuța Domnului și Sfântule Ioan, pentru sutele de daruri pe care ni le faci.
Daruri vii și nemuritoare.
Pruncii lui Dumnezeu.
