Mitropolitul Ieremia al Gortinei
- Legătura noastră cu Dumnezeu, iubiții mei, se exprimă prin cuvântul „credință”. Cuvântul acesta este puternic și exprimă o legătură puternică. Provine de la verbul „a se încredința”. Așadar, spunând „cred în Dumnezeu”, înseamnă că mă încred cu totul Lui, mă predau Acelui, sunt al Lui.
Am semnat și un legământ sfânt prin care am declarat că aparținem lui Dumnezeu și am făcut chiar și făgăduințe și jurăminte că vom fi ai Lui și vom trăi așa cum vrea El. Aceste făgăduințe și jurăminte le-am făcut atunci când am intrat în Familia lui Dumnezeu, care se numește BISERICĂ. Da! Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut om și a venit aici pe pământ să-Și facă Familia Sa. În această Familie sfântă a lui Dumnezeu am intrat și noi, atunci când ne-am botezat. Și atunci am făcut și jurământul că ne lepădăm de satana și de toate lucrurile lui și ne unim cu Hristos. Iar după ce ne-am botezat, am primit numele Începătorului nostru, Iisus Hristos, și ne numim și noi creștini. Dar ne numim creștini și pentru că ne-am miruit. După Botez am fost miruiți cu Sfântul Mir și am primit darurile Sfântului Duh. Deci ne numim creștini și pentru faptul că ne-am miruit. Mare lucru, mare cinste și vrednicie este faptul că suntem creștini!
- Credința noastră, frați creștini, se numește Credință Ortodoxă, iar noi ne numim creștini ortodocși. „Trebuie să ne mândrim și să ne bucurăm pentru că suntem creștini ortodocși”, spunea Sfântul Cosma Etolianul în predicile sale. „Și aceasta pentru că – continuă el – toate celelalte credințe sunt mincinoase, numai credința ortodocșilor este adevărată”. Și este adevărată credința noastră, pentru că este aceeași cu cea pe care a învățat-o Domnul nostru Iisus Hristos și Sfinții Apostoli; pentru că este aceeași cu cea pe care au primit-o Sfinții Părinți de la Sfinții Apostoli și a ajuns până la noi. Această credință au avut-o la început toți creștinii și papistașii și protestanții de astăzi. Dar aceștia s-au abătut, s-au rupt din arborele Ortodoxiei, și-au făcut propriile lor ramuri, propriile lor fracțiuni, și s-au despărțit de Biserica lui Hristos, adică de Biserica Ortodoxă.
- Și deși credința noastră, frați creștini, este dreaptă și adevărată, noi însă nu o cunoaștem. Nu cunoaștem ce este Sfânta Treime, Dumnezeul nostru, nu cunoaștem ce este Biserica și care sunt Tainele ei, nu știm ce se întâmplă după moartea omului și ce trebuie să facem să bine-plăcem lui Dumnezeu și să ne sfințim. Pentru că scopul vieții noastre este să ne sfințim. Spre aceasta trebuie să ne dăm tot interesul și să ne îndreptăm toată grija noastră: spre mântuirea sufletului nostru. Nu știm adevărurile credinței noastre, dogmele Bisericii noastre Ortodoxe. Însă trebuie să cunoaștem aceste dogme, pentru că ele sunt cele care au fost răstălmăcite și schimbate de papistași și protestanți, aflându-se în afara Bisericii și făcându-și propriile lor adunări. Cea mai mare dogma o credinței noastre, iubiții mei, este THEOTOKOLOGIA. Da! Cel care cunoaște dogma despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, acela este cu adevărat ortodox și cunoaște și celelalte dogme ale credinței noastre. De aceea, într-un stih din Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se spune: „Bucură-te, capul dogmelor (poruncilor) Lui!” Adică, esențialul, căpetenia tuturor dogmelor lui Hristos este MAICA DOMNULUI. De aceea și noi ortodocșii o cinstim în mod deosebit pe Maica Domnului. Căci în toate casele se află icoana ei și la orice greutate ni s-ar întâmpla spunem: „Maica Domnului! Maica Domnului ajută-mi!”.
- Deoarece Credința noastră Ortodoxă are o învățătură frumoasă, pentru aceasta are și un frumos și plăcut etos. Adevărații creștini ortodocși trebuie să-și pună drept scop al vieții lor, să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu și să trăiască așa cum vrea El. Și fiindcă nu știm că pentru toate este vinovat egoismul nostru, pentru aceasta adevărații creștini nici ei înșiși nu trebuie să-și spună lor cuvinte de laudă și nici să dorească să audă cuvinte bune de la alții despre ei înșiși, pentru a nu cădea în mândrie. Adevăratul creștin ortodox este foarte smerit și nu-și „ridică capul” ca să se înalțe mai presus de ceilalți. Și deoarece Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că „strâmtă și cu durere este calea” care duce la Împărăția Cerurilor, de aceea și Ortodoxia spune fiilor ei să facă asceză, pentru a putea trece prin „calea cea strâmtă” a mântuirii. Le mai spune încă să verse lacrimi de pocăință, deoarece calea mântuirii nu este numai „strâmtă”, ci și „cu durere”. Astfel spiritualitatea ortodoxă este ascetică și tânguitoare pentru păcatele ce le-am săvârșit. Așa au trăit Sfinții, iubiții mei, a căror pomenire o cinstim și la a căror sfinte icoane ne închinăm. Au săvârșit nevoințe ascetice, privegheri, plecări de genunchi, postiri, se gândeau continuu la păcatele lor, suspinau și plângeau pentru ele și cereau necontenit de la Dumnezeu să le dea iertare. Citiți Viețile Sfinților și veți vedea cum au trăit Sfinții. Creștinii ortodocși, după Sfânta Scriptură, cea mai iubită citire o au Viețile Sfinților.
- Dar luați aminte, fraților! Luați aminte la unii preoți și teologi activi, chipurile, care ne-au pricinuit vătămare și ne-au schimbat etosul ortodox, pe care ni l-au predat Sfinții noștri Părinți. Acești „inovatori” se vede că nu pun accent pe pocăință, rugăciune și asceză, ca lucrare principală a creștinului, ci aruncă în altă parte greutatea cuvintelor lor. O aruncă în propriile lor opinii inovatoare lor și în promovarea lucrării lor. Iar caracteristica lor principală este să-și „ridice” mult capetele lor și să-i „decapiteze” pe ceilalți cu sabia cuvintelor lor. Dar cel care trăiește cu adevărat în pocăință, nu-l lasă inima să-l clevetească pe celălalt, nici să se îndreptățească pe sine și să creeze dispute cu frații lui. Pentru că cealaltă caracteristică a lor este de a se certa și a-i despărți pe oameni. Departe de aceștia, fraților, departe de ei, deoarece nu veți putea spori duhovnicește influențați de ei, ci veți fi mereu tulburați și confuzi.
Dacă eu, prin cuvintele și purtarea mea, v-am prezentat o astfel de pildă antiortodoxă, vă rog cu smerenie să mă iertați și să vă rugați pentru îndreptarea mea. Doresc să fiu râvnitor pentru Domnul Dumnezeul nostru, credincios dogmelor ortodoxe și luptător pentru ele, însă cu modestie și smerenie și dragoste, chiar față de cei care nu sunt de acord cu mine, fără să le atașez greaua acuzație de „eretic”, fiindcă nu sunt de acord cu mine.
- Iubiții mei creștini, îngrijiți-vă să învățați dogmele ortodoxe, citind mai ales cărți dogmatice, și să trăiți cu etosul ortodox. Drept scop principal al vostru să puneți mântuirea sufletului vostru. Observați că cele mai multe tropare ale Bisericii noastre se sfârșesc cu „mântuiește sufletele noastre”. Să mergeți la duhovnici credincioși și să vă mărturisiți cu smerenie și sinceritate păcatele voastre. Să nu judecați pe nimeni, pentru ca sufletul vostru să afle milă în ziua Judecății. Să vă rugați cu cuvintele voastre lui Dumnezeu, dar și cu rugăciunile Bisericii noastre. Ne numim ortodocși pentru că Îl slăvim și-L adorăm în chip drept pe Dumnezeu. Și-L slăvim drept prin cultul Bisericii noastre, care cu adevărat este insuflat de Dumnezeu. Să aveți icoane în casele voastre, să aprindeți candela la icoana Maicii Domnului, să tămâiați, să vă rugați cu metanierul, spunând: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, să mergeți la locurile de închinare, acolo unde există icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului nostru, ca să primiți harul ei.
Acesta este, frații mei, etosul ortodox și mă rog ca să-l trăiți, să vă desfătați de el din toată inima voastră și să-l încredințați ca avere sfântă copiilor voștri. Făcând aceasta, vă vor fi recunoscători pentru această educație pe care le-ați dat-o. Vă va fi recunoscătoare și patria noastră pentru copiii pe care îi veți dărui, plămădiți cu tradiția ortodoxă.
Cu multe binecuvântări,
† Ieremia, Mitropolitul Gortinei și Megalopolei
