Duminica a 7-a după Rusalii (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum)
Duminica a 7-a după Rusalii pune în fața ochilor sufletești ai credincioșilor încă o mărturie a prezenței restauratoare a Mântuitorului Iisus Hristos în mijlocul poporului, care se afla în suferințe de tot felul. Această prezență personală a lui Hristos a fost una care nu rămânea indiferentă la bolile oamenilor, ci răspundea chinului și așteptării omului, suferind cu iubirea Lui vindecătoare.
În acest sens, relatează Evanghelia acestei duminici cu privire la vindecarea a doi orbi din naștere și a unui mut. Cei doi oameni erau lipsiți de simțul văzului, care îi chinuia și îi împiedica să vadă frumusețea creației lui Dumnezeu; iar cel mut era lipsit de darul vorbirii, prin care să comunice cu semenii lui sau să înalțe o rugăciune caldă Creatorului, mulțumindu-I pentru darurile Sale. Cei trei oameni erau marginalizați, într-un fel, de societatea vremii lor, căci fără aceste simțuri și daruri cu care Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni, văzul și vorbirea, aceștia nu se pot manifesta plenar, nici în plan personal, nici în plan social. De aceea, aceștia, în disperarea lor, se țineau după Mântuitorul, strigându-și suferința lor și implorându-I ajutorul: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!”. Auzindu-i, Domnul i-a întrebat: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?”. Ei au răspuns: „Da, Doamne!”. Iisus Vindecătorul S-a atins de ochii lor, zicându-le: „După credința voastră fie vouă! Și s-au deschis ochii lor”.
Deși Mântuitorul le-a poruncit celor vindecați de orbire să nu spună nimănui nimic despre vindecarea lor și Cine este Cel Care i-a vindecat, ei au vestit peste tot minunea vindecării lor. Evanghelistul Matei mai relatează că, mergând orbii vindecați, au adus la Mântuitorul pe un om mut, care avea demon. Iisus Hristos scoate afară demonul din cel bolnav și acesta și-a dobândit darul vorbirii. Toți cei care au asistat la aceste minuni erau uimiți de aceste fapte minunate săvârșite de Mântuitorul, doar fariseii cârteau, acuzându-L pe Iisus Hristos că săvârșește minuni cu ajutorul demonilor.
Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a continuat lucrarea Sa mântuitoare, străbătând „toate cetățile și satele și propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor” (Matei, 9, 35).
Împlinirea lucrării restauratoare a lui Hristos
Cuvântul Evangheliei acestei duminici evidențiază încă o dată puterea dumnezeiască atotbiruitoare a lui Iisus Hristos asupra bolilor, asupra duhurilor necurate, demonice și punând în lumină compasiunea, iubirea restauratoare a „Celui Care a venit în lume ca să șteargă toată lacrima de la toată fața”. Mântuitorul Hristos lucra după un adevărat plan de mântuire a omului, amintit și de Evanghelistul Matei, în sensul că Iisus Hristos îmbina propovăduirea adevărului Evangheliei Sale cu anunțarea venirii Împărăției lui Dumnezeu, dar, totodată, vindecând bolile și suferințele omenești. Cu alte cuvinte, lucrarea Sa mântuitoare a fost și este una plenară, completă, fără nicio lipsă sau cusur. Această lucrare cuprindea Cuvântul de binevestire a adevărului dumnezeiesc, anunțarea venirii Împărăției lui Dumnezeu sau a Cerurilor, iertându-le păcatele și vindecarea suferințelor oamenilor.
Prin minunile amintite de Evanghelia acestei duminici se împlinește lucrarea restauratoare a lui Hristos, căci în relatările Evangheliei se evidențiază lucrarea de propovăduire a adevărului dumnezeiesc mântuitor de către Iisus Hristos, pe de o parte, dar, totodată, vedem cu ochii sufletului că această lucrare este completă, când are în vedere omul în suferință și la care Mântuitorul arată dragostea Sa compătimitoare. Pentru ca omul să se poată împărtăși de darurile lui Iisus Hristos, acesta trebuie să arate credința sa puternică în Cel de la Care cere ajutor vindecător.
Deci, în textul Evangheliei de astăzi înțelegem câteva adevăruri fundamentale de viață și de mântuire: în primul rând, apare în toată puterea și lumina Sa Persoana Mântuitorului, Care nu rămâne insensibilă la suferința omului; în al doilea rând, îi vedem pe cei trei oameni, doi fiind cuprinși de boala orbirii, iar al treilea suferind de incapacitatea vorbirii, adică de muțenie și de demonizare; în al treilea rând, putem sesiza lipsa de compasiune și o veritabilă orbire sufletească a fariseilor, care nu recunoșteau evidența faptelor minunate săvârșite de Domnul, aflată sub ochii lor, ci manifestă o orbire și mai gravă decât a celor doi orbi din naștere, acuzându-L pe Mântuitorul că săvârșește minuni cu ajutorul demonilor; în al patrulea rând, este impresionantă credința promptă a celor bolnavi, iar ca răspuns la aceasta apare revărsarea milei dumnezeiești vindecătoare asupra lor. Și, în fine, Îl vedem pe Mântuitorul continuându-Și programul Său mesianic-mântuitor de binevestire a Evangheliei Sale și anunțând venirea Împărăției lui Dumnezeu.
Importanţa credinţei în Dumnezeu
În această duminică se cuvine a reflecta asupra acestui triptic al Evangheliei: credință, vindecare, mărturisire. Minunea vindecării celor doi orbi din naștere nu ar fi fost posibilă fără contribuția lor personală, aceea de a afirma credința puternică în Iisus Hristos. Nu este pentru prima dată când Mântuitorul condiționează împlinirea dorinței celor care-I cereau ajutorul de credința lor. Ilustrative din acest punct de vedere sunt mai multe minuni săvârșite de Mântuitorul și relatate de Sfintele Evanghelii, în care se poate observa această cerință esențială a Mântuitorului, legată de împlinirea dorinței celor care Îi cereau cu insistență vindecarea sau ajutorul. Astfel, este grăitoare din acest punct de vedere vindecarea fiicei femeii cananeence, care-I cere Domnului să îi vindece fiica „rău chinuită de un diavol”. Sesizând o credință puternică a femeii cananeence, Iisus Hristos apreciază puterea credinței acesteia spunând: „O, femeie, mare este credința ta!; fie ție precum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela” (Matei 15, 27-28).
Este un exemplu clasic de credință puternică a unei mame îndurerate, pentru fiica ei grav bolnavă. Un alt exemplu al importanței credinței o oferă credința sutașului din Capernaum, care a intervenit la Mântuitorul pentru a-i vindeca slujitorul. Acesta a avut o credință puternică în Mântuitorul: „Zi numai un cuvânt și se va vindeca slujitorul meu!”. Mântuitorul constatând credința acestuia a spus: „Adevăr grăiesc vouă: nici în Israel nu am aflat atâta credință” (Matei 8, 10). Sunt două exemple care arată cât de importantă este credința pentru a primi de la Dumnezeu răspuns rugăciunilor noastre.
Acest răspuns bun l-au primit și cei doi orbi din naștere din Evanghelia acestei duminici. Dar de ce este atât de necesară credința în Dumnezeu, în orice împrejurare a vieții, dar mai ales în vreme de ispită, de suferință, de boală? Credința este atât de necesară deoarece ea reprezintă o putere, care vine de la Dumnezeu și întărește puterile omului, spre a se deschide și mai mult lucrării lui Dumnezeu în viața lui. În ceea ce îi priveşte pe cei doi orbi din naștere, vindecați de Mântuitorul, aceștia au avut o credință puternică în El. De aceea, vindecarea lor a fost un răspuns direct oferit de Domnul credinței lor puternice în El. Astfel, ei au primit darul vindecării de la Iisus Hristos, Care cunoaște tainele vieții fiecărui om. În cazul celor doi orbi observăm o legătură direct între credință și vindecare. În urma primirii darului vederii trupești, ei au primit și o altă vedere, și anume, aceea a mulțumirii și a recunoștinței față de Binefăcătorul lor. Ei au pornit pe un drum al mărturisirii darului primit și a Celui Care le-a dat vederea trupească. Observăm o legătură directă între credință, vindecare și mărturisire în viața celor doi orbi din naștere.
În lumina Evangheliei acestei duminici trebuie să privească fiecare credincios cu bucurie și cu speranță spre chipul spiritual al celor care au primit binefacerile lui Iisus Hristos. Fiecare creștin ar trebui să simtă şi să înțeleagă tot mai profund legătura dintre credință, vindecare, mărturisire. Nu trebuie uitat faptul că fiecare creștin a primit darul credinței, ca har, la Botezul său. Nimeni dintre cei care fac parte din Biserica lui Iisus Hristos nu este lipsit de acest dar. Acest dar al credinței trebuie să crească și să se arate în viața credinciosului, punând această credință să lucreze faptele iubirii de Dumnezeu și de oameni (Cf. Galateni 5, 6). Numai atunci credința devine puternică, dacă este pusă în lucrare și sprijinită de rugăciune. Credința este mai întâi un dar al lui Dumnezeu, pe care îl primește fiecare om încă de la Botezul lui, dar ea devine și o virtute când omul, folosind acest dar, mărturisește el însuși credința în Dumnezeu, în Iisus Hristos și în tot ceea ce El a descoperit și învățat pentru mântuirea oamenilor.
Evanghelia acestei duminici ne arată că Iisus Hristos răspunde rugăciunii noastre, când se manifestă prin aceasta o credință puternică, neșovăielnică. Când cerem ajutorul lui Dumnezeu, cu credință puternică, fiind în stare de bucurie sau de suferință, El nu va întârzia să răspundă credinței noastre și să ofere darul vindecării trupești sau al ameliorării apăsării suferințelor trupești sau sufletești. De aceea, Mântuitorul a întemeiat pentru toți oamenii Biserica Sa, un fel de „lac” al vindecării, fiind prezent El Însuși în mijlocul poporului Său, iertând păcatele și vindecând. Astfel, Hristos Domnul a lăsat în Biserica Sa Tainele vindecării sufletești și trupești: Spovedania, Împărtășania și Sfântul Maslu, numit și „Taina vindecării”.
Iar noi, primind darurile de multe feluri din partea lui Dumnezeu, trebuie să fim, asemenea celor doi orbi vindecați din Evanghelie, mărturisitori ai Binefăcătorului nostru, cu cuvântul, cu faptele noastre cele bune, cu atitudinile frățești pline de iubire, compasiune și solidaritate cu cei aflați în nevoi. Dimensiunea mărturisitoare a credinței în Iisus Hristos trebuie să fie o constantă a vieții creștine. Nu putem rămâne doar la o apartenență formală, distantă și rece la Trupul lui Hristos, Biserica, ci trebuie să vestim în toată viața noastră „bunătățile Celui Ce ne-a chemat pe noi din întuneric la lumina Sa cea minunată” (I Petru 2, 9).
Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Tulcan
Sursa: http://ziarullumina.ro.
