Cuvioasa Xenia a fost chemată la neobişnuitul rol de nebună întru Hristos, una dintre cele mai grele nevoinţe duhovniceşti, destinată doar celor înaintaţi duhovniceşte şi care au o chemare aparte.
A trăit astfel treizeci şi şapte de ani.
Fericita era oricând gata să ajute pe orişicine în orice chip cu putinţă. În timpul zilei rătăcea pe străzi, chipul ei răsfrângând, prin strălucirea caldă şi prietenoasă, duhul său lăuntric de blândeţe, smerenie şi bunătate. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe câmp şi începea a vorbi cu Însuşi Dumnezeu.
Cinstindu-i deplina dăruire către El, Dumnezeu i-a dat darul înainte-vederii, cu care îi ajuta pe mulţi dintre locuitorii din Storona. Şi era cu adevărat o minune felul cum a supravieţuit atâtea ierni, trăind în acest chip sub cerul liber.
Îi plăcea în chip deosebit cimitirul Smolensk, lucru ce se vede din următoarea întâmplare.
Cândva, în 1794, spre sfârşitul lungii vieţi a Xeniei, se zidea o nouă Biserică în cimitirul Smolensk. Lucrătorii au început a observa că în timpul nopţii cineva căra grămezi de cărămidă în vârful clădirii, acolo unde era nevoie de ele. Lucrătorii au fost uimiţi de aceasta şi au hotărât să afle cine putea fi acest neobosit muncitor. Punând un om de veghe, au putut afla că era roaba lui Dumnezeu, Xenia.
