Când Gavriil a mai crescut puţin, a mers la şcoală dar nu putea învăţa carte, deşi era foarte inteligent. Se vede că aceasta a fost o iconomie a lui Dumnezeu, pentru ca acest copil sfinţit să înveţe carte într‑un chip dumnezeiesc. Patru ani întregi micul Gavriil a mers la şcoală, dar n-a izbutit nici măcar să silabisească. Deoarece părinţii şi dascălul îl certau mereu, copilul a aflat astfel un bun prilej pentru a se refugia în peşteri. Acolo, în Kermira sau Kermil, era peştera cu urmele lăsate de Sfântul Mare Mucenic Gheorghie. Aici se retrăgea de cele mai multe ori micul Gavriil şi petrecea în post îndelungat rugându-se şi făcând multe metanii până la pământ. Iar atunci când se simţea istovit, mânca buruieni din cele care creşteau pe munte.
Odată a lipsit de acasă o lună. A mers la nişte pustnici ce se nevoiau în peşterile din împrejurimi şi a început să se nevoiască şi el alături de ei într-o altă peşteră. În cele din urmă părinţii l-au aflat, dar de atunci nu l-au mai certat pentru faptul că nu putea învăţa carte.
Într-o zi, mama lui i-a spus cu blândeţe:
– Gavriil, copilul meu, mergi la Biserică şi roagă pe Maica Domnului să te ajute să înveţi carte!
În Biserica satului lor exista o Icoană făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. După ce Micul Gavriil a postit trei zile şi ore întregi a făcut metanii până la pământ, a plecat noaptea la Biserică să se roage, pentru a nu fi văzut de oameni.
Abia ajuns în pridvor, a căzut în genunchi pe pragul Bisericii şi de acolo s-a închinat Icoanei cu evlavie vărsând multe lacrimi. Iar aceasta pentru că uşa era încuiată. În timp ce se ruga Maicii Domnului spunând: „Împărăteasa Cerurilor, ajută-mă să învăţ carte!”, deodată uşile Bisericii s-au deschis singure şi a apărut Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care, luându-l de mână, l-a dus la Icoana lui Hristos, Căruia I‑a spus: „Fiul meu, dă înţelepciune micului Gavriil să înveţe carte!” :i, precum spunea el însuşi mai târziu, „spunând aceste cuvinte m-a binecuvântat cu mâna ei, m‑a sărutat şi mi-a spus: «Acum ai învăţat carte»”. Apoi a intrat în Sfântul Altar prin uşa de miazănoapte.
Gavriil, văzând că Maica Domnului nu mai iese din Altar a intrat şi el acolo, dar nu a găsit-o. Apoi a căutat-o prin toată Biserica, dar n-a mai putut-o afla. Sosind vremea slujbei, paraclisierul a venit ca să bată toaca şi, văzând uşile deschise şi pe Gavriil în Biserică, s-a înspăimântat şi l-a întrebat cu uimire:
– Cum ai ajuns aici?
Atunci Gavriil i-a povestit în amănunt toate cele întâmplate. Paraclisierul, pentru a se încredinţa de adevărul celor spuse, i-a dat o carte din care Gavriil a început să citească limpede şi frumos. Atunci paraclisierul i-a spus:
– Într-adevăr acea femeie a fost Maica Domnului!
După această întâmplare dumnezeiască, prin care micul Gavriil a învăţat carte în chip minunat, părinţii şi toate rudele îl aveau la evlavie.
Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul – Stareţul Hagi-Gheorghe Athonitul, Editura Evanghelismos.
