Când Nina a împlinit doisprezece ani a mers cu părinții ei la Ierusalim. Tatăl ei, înflăcărat de dragoste pentru Dumnezeu a vrut să se afierosească Lui și să se facă pustnic. După ce a primit consimțământul soției și binecuvântarea episcopului, și-a luat rămas bun cu lacrimi de la fiica sa Nina, încredințând-o Domnului, Tatăl ceresc și ocrotitorul orfanilor.
– Să nu te temi de nimic, copilul meu, i-a spus acela. Urmează cu osârdie pilda Mariei Magdalena și a Mariei, sora lui Lazăr. Dacă Îl vei iubi pe Hristos precum acelea, Harul Său nu te va părăsi.
Apoi a plecat și s-a făcut nevăzut în pustia Iordanului. Locul nevoinței și al morții sale a rămas necunoscut.
Mama Sfintei Nina, Suzana, a fost așezată de fratele său, episcopul, în Sfânta Biserică a Învierii ca diaconiță ca să poarte de grijă săracilor și femeilor bolnave. Apoi Nina a fost încredințată stareței Niofora ca să o crească și să o educe.
Niofora cunoștea bine adevărurile creștine și îi vorbea neîncetat micii Nina despre ele. Iar aceea, care era din fire supusă, arăta multă râvnă și ascultare. Cercetând în fiecare zi Sfânta Scriptură inima ei tresălta de dragoste și recunoștință pentru Hristos, Care a suferit atât de mult pentru mântuirea oamenilor.
Când citea în Evanghelie despre Răstignirea Domnului, gândul ei se oprea la Cămașa Lui.
– Unde s-o fi găsind oare Cămașa Fiului lui Dumnezeu? a întrebat-o odată pe Niofora.
– Cunoaștem din tradiție, a răspuns aceea, că se află în cetatea Mtsheta din Iviria, la nord-est de Ierusalim. A dus-o acolo rabinul Elioz după ce a luat-o de la ostașul care o câștigase la sorți, lângă Cruce. Locuitorii acestei țări se numesc kartveliți, se învecinează cu armenii și se află încă în întunericul idolatriei.
Cuvintele Nioforei au pătruns adânc în inima Sfintei. De atunci a început să se roage fierbinte, zi și noapte, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:
– Învrednicește-mă, Stăpână, să merg în țara Iviriei ca să mă închin cămășii Fiului tău!
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a auzit rugăciunea ei, i s-a arătat în vis și i-a zis:
– Mergi în Iviria, de vreme ce îți dorești aceasta atât de mult. Acolo însă vei propovădui și Evanghelia lui Hristos, care îți va da din belșug Harul Său. Dar și eu te voi ajuta.
– Dar eu sunt o femeie neputincioasă. Voi putea, oare, să săvârșesc o lucrare atât de mare? a întrebat fata cu smerenie.
Atunci Născătoarea de Dumnezeu i-a pus în mână o cruce făcută din mlădițe de viță și i-a spus:
– Ia această cruce! Ea îți va fi scut și păzitoare de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Cu puterea ei vei aduce țara Iviriei la credința în iubitul meu Fiu, „Care vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”[1].
Atunci când Sfânta s-a trezit, a văzut în mâinile ei minunata cruce și a sărutat-o cu lacrimi de bucurie. Apoi a tăiat o șuviță din părul ei, a prins-o de cruce și a mers să se întâlnească cu unchiul său, Iuvenalie. Acela, auzind despre arătarea Maicii Domnului și despre porunca ei de a propovădui Evanghelia în Iviria, a văzut limpede în aceasta voia lui Dumnezeu. De aceea, fără cea mai mică șovăire, i-a dat binecuvântarea sa.
Când a venit vremea plecării, episcopul a dus-o pe nepoata sa în Biserica Învierii, și-a pus mâna pe capul ei și s-a rugat:
– Doamne Dumnezeule și Mântuitorul nostru, încredințez în mâinile Tale această copilă, care cu multă râvnă s-a hotărât să se afierosească lucrării de încreștinare a oamenilor. Binecuvânteaz-o și călătorește împreună cu ea povățuind-o pretutindeni, unde Te va propovădui. Dăruiește cuvântului ei asemenea putere și înțelepciune, încât nimeni să nu poată să-i stea împotrivă!
Și tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea creștinilor, care ai ales-o să propovăduiască Evanghelia Fiului tău la popoarele necredincioase, dăruiește-i putere împotriva văzuților și nevăzuților vrăjmași. Acoperă-o și o apără totdeauna și nu o lipsi de ajutorul tău, ca să împlinească voia ta cea sfântă!
[1] I Tim. 2, 4.
Extras din Sfânta Nina cea întocmai cu Apostolii, Editura Evanghelismos.
