Ieromonah Savatie Baștovoi
Atunci cînd toate faptele și toate alegerile noastre ne arată străini de Dumnezeu. Această constatare ne apasă și ne îndepărtează și mai mult. Deznădejdea ne răcește inima și nu mai avem nici o îndrăzneală să venim în fața lui Dumnezeu, Cel pe Care cu bună știință și din liberă alegere L-am părăsit.
Dar, dacă vom deschide o carte de rugăciuni, dacă vom asculta cu atenție cîntările din această perioadă, vom vedea că aceasta este starea din care se rugau sfinții. Și pentru acești prăpădiți ca noi a venit și a pătimit pînă la moarte Hristos.
Eu sînt oaia cea pierdută, eu sînt fiul cel rătăcitor, eu sînt vameșul și desfrînata, eu sînt tîlharul pe care L-ai luat cu Tine în Rai. Bunule și iubitule, Hristoase Dumnezeule, Ziditorul și Mîntuitorul nostru, Cel ce ne cauți pururea și pururea ne iubești, și ne aștepți, slavă Ție!
