Cum se naște dragostea în sufletul omului și rămâne de-a pururea?

Cum se naște dragostea în sufletul omului?

Dragostea este roada virtuții. Dar dragostea, la rândul ei, naște virtutea. Și cum se face aceasta: Cel virtuos nu preferă bani din dragoste față de semenul său. Nu este pomenitor de rău. Nu este nedrept. Nu este vorbitor de rău. Pe toate le rabdă cu bărbăție sufletească. Din acestea provine dragostea.

Faptul că din virtute se naște dragostea îl arată cuvintele Domnului: „Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”[1]. Și faptul că din dragoste se naște virtutea îl arată cuvintele Apostolului Pavel: „Cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea”[2].

Așadar, unul din două se cere, dragostea sau virtutea. Cine are una, neapărat o va avea și pe cealaltă. Și dimpotrivă: Cel care nu iubește, va face și răul. Iar cel care face răul, nu iubește. Prin urmare, să ne străduim să dobândim dragostea, deoarece ea este o fortăreață care ne păzește de tot răul.

Apostol nu a spus simplu „iubiți”, ci „căutați dragostea”[3], căci se cere o mare nevoință pentru a o dobândi. Dragostea aleargă cu iuțeală și dispare, pentru că multe lucruri ale acestei lumi o distrug. Să o căutăm, să alergăm mereu în urma ei, ca să o prindem înainte de a apuca să ne scape.

Dar cum va fi de-a pururea dragostea? Și aceasta ne-a arată Apostolul, spunând: „În cinste, unii altora daţi-vă întâietate”[4]. În felul acesta se naște dragostea și rămâne de-a pururea.

Pentru că, într-adevăr, nu există un mijloc mai bun pentru păstrarea dragostei, decât cel prin care cedăm celuilalt întâietatea în cinste. Astfel și dragostea devine puternică și prețuirea celuilalt profundă.

Pe lângă cinstire, este trebuință să mai arătăm și interes pentru problemele celuilalt, pentru că legătura dintre cinstire și interes naște o dragoste și mai puternică.

Nu ajunge numai să iubim cu inima, ci sunt absolut necesare și acestea două, cinstirea și interesul, care sunt manifestări ale dragostei, dar, în același timp, și condiții. Se nasc din dragoste, dar și nasc dragoste.

Din cartea „Subiecte de viață” I – Sfântul Ioan Gură de Aur, Oropos, Attikis 2003.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.


[1] Matei 24, 12.

[2] Romani 13, 8.

[3] I Corinteni 14, 1.

[4] Romani 12, 10.

Previous Post

Valiza pierduta

Next Post

Despre ispite

Related Posts
Total
0
Share