Iată clipa în care omul poate să stea înaintea lui Dumnezeu și să se gândească la sine, pentru că cel mai adesea ne uităm la alții, evaluându-i, judecându-i sau îndreptățindu-i. Ne grăbim, gândul nostru aleargă înainte: trebuie să reușim și să facem atât de multe, încât nu avem suficient timp pentru toate…, iar aici este o clipă din veșnicie, aici timpul se oprește: iată, fiule, Hristos stă nevăzut înaintea ta. Acum mergi în veșnicie. Dar cu ce? Ce este înlăuntrul tău?
Cuvânt înainte de spovedanie (II)
Related Posts
Apostolul zilei (Fapte 3, 1-8)
În zilele acelea, Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Și era…
„Familia digitală” – comunicare vs comuniune?
Referindu-se la problemele familiei contemporane, moraliștii observă o alterare a valorilor care i-au dat, altădată, stabilitate și trăinicie. Se…
La înmormântarea lui Eminescu
Aşa îl vedea un contemporan pe Eminescu şi aşa îl văd şi eu cu ochii minţii pe cel…