Iată clipa în care omul poate să stea înaintea lui Dumnezeu și să se gândească la sine, pentru că cel mai adesea ne uităm la alții, evaluându-i, judecându-i sau îndreptățindu-i. Ne grăbim, gândul nostru aleargă înainte: trebuie să reușim și să facem atât de multe, încât nu avem suficient timp pentru toate…, iar aici este o clipă din veșnicie, aici timpul se oprește: iată, fiule, Hristos stă nevăzut înaintea ta. Acum mergi în veșnicie. Dar cu ce? Ce este înlăuntrul tău?
Cuvânt înainte de spovedanie (II)
Related Posts
Un act de milostenie cu valoare universală
Răzvan Bucuroiu Tir și Sidon, două cetăți feniciene bogate, pline de viață, de pe malul mării Mediterane, în…
Suntem capabili să îi primim pe tineri în Biserică așa cum sunt ei?
Cȃteva zile bune, am pus această întrebare la măcinat în moara minții mele (moara are 38 de ani,…
„Cine judecă pe cine?”
„Știm că Biserica este Trupul lui Hristos. Trupul omului, de pildă, este un organism – câți microbi intră…