Cuvântul lui Dumnezeu cel mai tare ca moartea

Dacă cineva va păzi cuvântul Meu nu va vedea moartea în veac.” (Ioan 8 : 51)

Câtă vreme într-o încăpere stă aprinsă o lumânare, întuneric nu poate fi câtă vreme lumina luminării luminează. Dacă mâncarea este gătită cu sare, ea nu se va strica. Dacă creştinul păzeşte cuvântul lui Dumnezeu în sufletul lui, acela are lumină şi sare întru sine şi viaţa se sălăşluieşte în el. Acel suflet nu va cunoaşte întunericul în această viaţă, nici putreziciunea morţii nu o va gusta.

Oricine păzeşte cuvântul lui Hristos întru sine, Cuvântul lui Hristos i se face hrană dinlăuntru care îl hrăneşte şi-l luminează şi-l învie. Dacă este în trup sau în afară de trup, el se simte la fel de viu pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este în el, adică viaţa veşnică. Moartea trupului nu-i poate da unui astfel de suflet de Dumnezeu purtător decât o mai mare libertate şi un mai mare entuziasm al iubirii lui Hristos, Dătătorul vieţii.

Dar ce înseamnă, fraţilor, a păzi cuvântul lui Dumnezeu întru sine? Aceasta înseamnă mai întâi: să ţinem cuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră, prin gândirea la el; al doilea: să ţinem cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră, prin iubirea pe care o avem pentru el; al treilea: să ţinem cuvântul lui Dumnezeu cu voinţa noastră, prin împlinirea lui cu fapta; al patrulea: să ţinem cuvântul lui Dumnezeu cu limba noastră, mărturisindu-l pe faţă atunci când se iveşte nevoia să o facem.

Astfel, a păzi cuvântul lui Hristos înseamnă să ne umplem noi înşine de el şi să-l împlinim cu fapta. Oricine va păzi astfel cuvântul lui Hristos, cu adevărat nu va gusta moartea niciodată.

O, Stăpâne al nostru, Puternice Doamne, Cel Care ai biruit moartea, dă-ne şi nouă putere şi înţelegere să păzim cuvântul Tău cel sfânt până la sfârşit; ca nici noi să nu gustăm moartea în veac şi ca moartea niciodată să nu ne biruiască pe noi; şi ca stricăciunea să nu mănânce sufletele noastre. O, Stăpâne Atotmilostive, milostiv fii nouă, păcătoşilor. Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumită în veac. Amin.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Previous Post

Ce este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

Next Post

Despre grija mântuirii aproapelui

Related Posts
Total
0
Share