Biserica Ortodoxă Română îi sărbătoreşte, în data de 2 decembrie, pe Cuvioşii Paisie şi Cleopa de la Sihăstria. Sfântul Sinod a aprobat canonizarea lor, alături de alți 14 Sfinți Părinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul al 20-lea, în iulie 2024. Proclamarea canonizării acestor 16 Sfinţi s-a făcut în Catedrala Patriarhală, la 4 februarie 2025, când s-a aniversat Centenarul Patriarhiei Române. De sărbătoarea Cuvioasei Teodora de la Sihla (7 august), la Mănăstirea Sihăstria a avut loc proclamarea locală a canonizării Cuvioşilor Paisie şi Cleopa.
Aceşti Cuvioşi, care s-au nevoit în secolul 20 la Mănăstirea Sihăstria din Ţinutul Neamţului, sunt sărbătoriţi în ziua în care s-a mutat la Domnul Cuviosul Cleopa. El a fost misionarul de la Sihăstria care a învăţat poporul cuvântul lui Dumnezeu într-o vreme când ideologia comunistă dorea să impună ateismul. Cuvântul plin de dragoste duhovnicească al Părintelui ajunge şi astăzi până la noi prin cărţile lăsate moştenire, dar mai ales prin celebra sa zicere: Mânca-v-ar Raiul!
Cei doi Sfinţi pe care-i sărbătorim sunt Cuvioşi isihaşti care au continuat mişcarea de reînoire isihastă a Cuviosului Paisie de la Neamţ (Velicikovski) din secolul 18. Prin ei isihasmul românesc a fost un zid duhovnicesc în faţa tăvălugului ateist comunist, care a marcat a doua parte a secolului 20 în ţara noastră.
După cum, în Evul Mediu, popoarele ortodoxe din sud-estul Europei, incluzând aici şi Ţările Române, au fost salvate de islamizarea otomană de către isihasm, la fel, la finalul mileniului 2, în ţara noastră, Părinţii duhovniceşti exponenţi ai isihasmului românesc ne-au salvat prin rugăciunile şi cuvintele lor de la ateizarea comunistă.
Cuvioşii pe care-i prăznuim sunt exemple de Părinţi isihaşti care, prin viaţa lor ascetică şi cuvintele de învăţătură, au ţinut poporul român în credinţa ortodoxă, în faţa propagandei atee comuniste. Ei au fost făcliile de lumină duhovnicească care au luminat neamul nostru în greu încercatul veac 20, mărturisind prin trăirea lor isihastă urmarea deplină a lui Hristos.
Cuviosul Paisie de la Sihăstria
A fost un om duhovnicesc cu viaţă de Pateric, care s-a mutat la Domnul în anul 1990, în data de 18 octombrie. Despre el, fiul său duhovnicesc, Cuviosul Cleopa, spunea: „Așa era Părintele Paisie Olaru: smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt…”
S-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani. În anul 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea. Pentru puțin timp a fost egumen la schitul de metanie. În 1948 se retrage la Mănăstirea Sihăstria. Între 1949-1953 este în obștea Mănăstirii Slatina. În 1953 vine la Sihăstria. În obștea acestei mănăstiri rămâne până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972-1985 s-a nevoit la Schitul Sihla, iar în ultimii ani de viață s-a întors în chilia sa de la Sihăstria.
Toţi ucenicii Cuviosului Paisie vorbesc despre rugăciunea sa neîncetată, la care se adăugau privegherea necontenită, postul şi înfrânarea, toate acestea împletite cu dragostea, smerenia şi blândeţea.
A fost dedicat fiilor săi duhovniceşti, pe care îi primea la spovedanie la orice oră din zi şi din noapte şi avea grijă să-i ţină pe calea mântuirii. Când plecau de la el, le spunea: „Să ne întâlnim la uşa Raiului!” Ucenicii îl întrebau: „Noi vrem să ne întâlnim cu toţii în Rai. De ce doriţi să ne întâlnim la uşa Raiului?” Iar Cuviosul le răspundea cu blândeţe: „Să ne vedem noi scăpaţi de viclenii diavoli şi ajunşi la uşa Raiului, că aici strigăm la Maica Domnului, cerem ajutorul Sfinţilor, plângem la uşa milostivirii Mântuitorului şi nu ne lasă El afară. Până aici este greu!”
În textul dedicat Cuviosului, pe pagina de internet a Mănăstirii Sihăstria, în urmă cu câţiva ani, am găsit următoarea mărturie semnificativă: “Un dor tainic de veşnicie îi cuprinsese pe toţi, căci Părintele Paisie Olaru, care ne vorbise o viaţă întreagă despre Rai, despre bucuria unirii cu Hristos, mergea la cer, ca prin rugăciunile lui să ni se deschidă şi nouă porţile cele încuiate ale mult doritului Rai”.
Cuviosul Cleopa de la Sihăstria
Este cel mai important propovăduitor al valorilor isihaste în ţara noastră, în secolul 20. A fost “un monah sfânt, un duhovnic teolog și un misionar statornic de o neprețuită valoare spirituală și imensă importanță” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel).
Cuviosul Cleopa s-a născut în părţile Botoşanilor, în localitatea Suliţa, pe 10 aprilie 1912. În 1929, de praznicul Sfântului Spiridon, (12 decembrie) intră ca frate la Sihăstria, într-o comunitate monahală căreia îi va sluji până la trecerea sa la cele veşnice, la 2 decembrie 1998.
În 1942, ajunge egumen al Sihăstriei. Fiind urmărit de Securitate, se retrage în 1948, pentru şase luni, în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. Faima sa de mare îndrumător de suflete l-a determinat pe Patriarhul Justinian să-i dea ascultarea de a reface aşezământul monahal de la Slatina, în anul 1949, împreună cu 30 de monahi.
Ca Stareţ al Mănăstirii Slatina, a înfiinţat o obşte cu peste 80 de călugări. Din cauza Securităţii, se retrage, în anii 1952-1954, în Munţii Stânişoara, împreună cu Părintele Arsenie Papacioc. La cererea Patriarhului Justinian, revine din pustie. Este trimis să întărească viața duhovnicească din mai multe mănăstiri. În 1956 revine la Mănăstirea Sihăstria, de unde în primăvara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în pustie, unde se nevoieşte mai bine de cinci ani. În 1964, revine în Mănăstirea Sihăstria şi își va dedica întreaga viaţă misiunii duhovniceşti. El a fost misionarul de la Sihăstria care a învăţat poporul cuvântul lui Dumnezeu.
În plină epocă comunistă, la Sihăstria, Cuviosul Cleopa a desfăşurat un adevărat apostolat prin cuvânt şi faptă pentru creştinii care veneau la chilia lui pentru povăţuire duhovnicească. El este un chip de lumină din istoria monahismului românesc, iar prin viaţa sa, este o filă de trăire duhovnicească de mare importanţă în paginile Patericului marilor duhovnici pe care i-a dat Ortodoxiei ţara noastră.
În încheierea acestor rânduri, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pentru rugăciunile Cuvioşilor Paisie şi Cleopa de la Sihăstria să ne dăruiască sănătate, pace şi, la sfârşitul drumului în această viaţă, mântuire şi viaţă veşnică în Împărăţia Cerurilor.
Astăzi, să-i cinstim şi să le aducem cântare de laudă acestor Cuvioşi isihaşti, zicând: „Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!”
Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa: http://ziarullumina.ro.
