Spunea Părintele Paisie: „O singură dată în viață am citit ziarul, atunci când trebuia să aflu când o să mă cheme în armată. Dacă se întâmplă un eveniment, ori se va face cunoscut, ori îl voi afla cumva și eu, ori voi fi înștiințat prin rugăciune”. Și într-adevăr, unele din evenimentele cutremurătoare care s-au întâmplat la sfârșitul anilor ′80, Cuviosul nu numai că le-a aflat prin rugăciune, ci le-a și văzut la „televizorul duhovnicesc” cu mulți ani înainte de a se întâmpla.
Căderea comunismului în Rusia și în alte state a proorocit-o cu zece ani mai devreme. În 1979, a spus: „Comunismul o să cadă. Uniunea Sovietică se va destrăma și vor apărea multe stătulețe. În Albania se vor deschide Bisericile și, încet-încet, va birui Ortodoxia”. De atunci a repetat de mai multe ori aceste proorocii.
În 1988, a spus unui grup de închinători:
— În Vechiul Testament, pentru păcatele poporului, Dumnezeu a lăsat trei generații în robie în Babilon și apoi a iconomisit eliberarea lor. Fiecare generație are douăzeci și cinci de ani. Trei înmulțit cu douăzeci și cinci cât face?
— Șaptezeci și cinci, i-au răspuns ei.
— Revoluția din Rusia a fost în 1917. Dacă adunăm șaptezeci și cinci, cât face?
— 1992, au răspuns ei.
Și îndată Cuviosul a schimbat subiectul. Într-adevăr, până în 1992 au căzut toate sistemele totalitare din răsăritul Europei.
În mai 1989, Cuviosul stătea de vorbă, la comandamentul militar din Xanthi, cu doctorul militar. Deodată, l-a întrebat pe acesta:
— Te pricepi la pescuit? Știi ce se întâmplă dacă cineva prinde mulți pești, însă mrejele sunt putrede și pe mare este furtună?
— Se vor rupe mrejele și vor scăpa peștii, a răspuns doctorul.
— Și Uniunea Sovietică este precum o luntre, care și-a aruncat mrejele și a adunat mulți pești. Mrejele, însă, sunt putrede și, când va veni vremea, se vor rupe! Toate aceste popoare se vor elibera. Pe Tsausi tu eshus[1] îl cunoști? a întrebat din nou.
— Vreți să spuneți pe Ceaușescu? a întrebat cu nedumerire doctorul.
— Da, pe acesta o să-l omoare, a spus Cuviosul și o să-l vadă toată lumea. În șase luni toate aceste popoare se vor elibera.
În iulie 1989, a spus unor închinători: „Hristos, după cum știți, a fost tâmplar. În mâna Sa ține o șurubelniță mare. Când strânge șurubul, când îl slăbește. Așadar, acum va slăbi șurubul în Rusia”.
Evenimentele care au urmat au dovedit că Starețul vedea „cele viitoare ca prezente” și „cele de departe ca de aproape”. În august 1989, s-au întâmplat în Uniunea Sovietică evenimentele care au dus la destrămarea ei. După patru luni, în decembrie, a avut loc în România revoluția împotriva regimului comunist. În ajunul praznicului Sfântului Spiridon (pe calendarul vechi), doi monahi, care mergeau la Chilia Sfântului Spiridon pentru hram, au trecut și pe la Panaguda. Ninsese mult și pe potecă nu era nici o urmă. Nimeni nu-l vizitase mai înainte pe Stareț. Când le-a deschis, au văzut că era foarte tulburat. Fața îi era foarte roșie și trăgea adânc aer în piept. „Mergeți la Sfântul Spiridon?”, i-a întrebat. „Să le spuneți părinților de acolo să facă multă rugăciune, pentru că în România se face mare măcel, au război civil!”. La chilia unde au mers, nimeni nu auzise despre asemenea lucruri. Abia în zilele următoare au aflat despre măcelul care se săvârșise în acea noapte în România. Pe 25 decembrie, a fost executat Ceaușescu și toți l-au văzut mort la televizor.
[1] În limba greacă tsausi (τσαούση) = supraveghetor, vătaf sau om samavolnic, nemilostiv, iar eshοs (αἴσχος) = rușine, infamie.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul– Editura Evanghelismos.
