De îndată ce și-a revenit după operație, cedând la stăruințele doctorilor, a început să facă prima chimioterapie generală. Suferea mult, însă făcea răbdare, convins fiind că această suferință era de la Dumnezeu, pentru folosul său. „Dumnezeu vrea să mă învețe ceva cu încercarea aceasta”, a spus. „Face asupra mea o lucrare duhovnicească mai înaltă decât oricare alta pe care am făcut-o în viața mea”.
Într-o altă zi, a spus: „Auzeam «chimioterapie» și credeam că le fac bolnavilor de cancer terapie cu sucuri[1] și cu alimente naturale! Acum însă am înțeles ce chin este… Le spuneam bolnavilor: «Ceea ce se poate face omenește, să se facă, iar pentru ceea ce nu se poate face omenește să ne rugăm, ca să ajute Dumnezeu», însă nu știam că este nevoie de atâtea proceduri, ca să fie oamenii ajutați omenește… Trebuia să trec prin această suferință, ca să înțeleg. Acum am dobândit o mare experiență. Am înțeles că ceea ce se poate face omenește nu este un lucru simplu: trece omul prin chinuri și în cele din urmă ajunge precum o haină cârpită. Însă, numai puțin dacă îl mângâie Hristos pe mână, pleacă toate și se face bine! După aceea nici de medicamente nu mai are nevoie, nici de otrăvuri[2]! Iar dacă îl mângâie pe față, este încă și mai bine. Dacă îl mai și îmbrățișează, i se va înmuia de tot inima! Pentru aceasta, să facem rugăciune, ca să-i ajute Hristos pe oameni și să nu ne liniștim spunând că au căzut pe mâinile unor doctori buni”. În cele din urmă, Starețul a întrerupt chimioterapiile, pentru că doctorii și-au dat seama curând că organismul său nu va rezista.
[1] În limba greacă suc = himos (χυμός); himotherapia (χυμοθεραπεία) = terapie cu sucuri (n. tr.).
[2] În limba greacă farmako (φάρμακο) = medicament și farmaki (φαρμάκι) = otravă (n. tr.).
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul- Editura Evanghelismos.
