În 1958/59, Cuviosul Sofronie Saharov a cerut permisiune autorităților britanice pentru a se muta în Anglia împreună cu mica obște monahală care se închegase în jurul său la Paris.În Anglia găsise o proprietate izolată, în Tolleshunt Knights, la Essex.
Dar în acei ani se primeau foarte greu străini în Anglia. La interviul de la Ambasada britanică din Franța, Cuviosul Sofronie a fost întrebat cu ce poate fi de folos societății engleze. Le-a răspuns că scopul lor este viețuirea într-un loc liniștit, unde să poată sluji Sfânta Liturghie.
Din mărturia Părintelui Zaharia Zaharou aflăm cum au decurs dezbaterile în Parlamentul britanic:
”Cererea de viză și cazul său au ajuns să fie discutate în Parlamentul Angliei. Deși nu-mi amintesc toate amănuntele, știu că problema a fost dezbătută în Camera Comunelor și unii parlamentari erau foarte hotărâți să nu-i lase să vină în Anglia, căci Părintele Sofronie ceruse să vină cu toată obștea sa. La un moment dat, când discuțiile înclinau cert spre un refuz, un membru al Parlamentului s-a ridicat și a spus: „Nu doriți să-l lăsați pe arhimandrit să vină, pentru că ei nu pot contribui cu nimic la economia noastră; astfel, dacă cei 12 Apostoli ar veni astăzi la Dover, l-ați primi numai pe Iuda, pentru că el are banii!” În acea clipă ministrul-secretar de interne, Butler, a semnat cererile și a zis: „Dați arhimandritului tot ce dorește!”
Și, în acest mod cu totul minunat, Cuviosul Sofronie a primit viză pentru ședere în Anglia, împreună cu mica sa obște monahală.
Sursa: Facebook – Prietenii Sfântului Sofronie
