Început de mai… dacă în urmă cu câteva săptămâni notam aici, pe blogul bizanticons.ro, că bucuria reînvierii naturii deja se simte, așa cum se întâmplă la orice început de primăvară, odată cu începutul lui Florar – așa cum mai este numită luna mai în calendarul popular – totul parcă explodează, pur și simplu. Amestec de miresme ale pomilor, pasteluri de culori extraordinare și un verde crud care rămâne întipărit multă vreme pe retină. Pe bună dreptate, așa cum spune o vorbă din bătrâni, e ca și cum Grădina Raiului a coborât pe pământ în această lună, ca să ne întărească și să ne convingă să ajungem cu toții acolo.
Coboară Raiul pe pământ în mai și aduce lumii aminte, încă de la începutul lunii, de unul dintre cei mai cunoscuți Sfinți ai Bisericii noastre Ortodoxe: Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic, Marele Tămăduitor, Grabnicul Ajutător întru toate nevoile și Marele Făcător de minuni. Un Sfânt prezent, prin Sfintele sale Moaște, în multe dintre capelele și Bisericile din incinta spitalelor din țara noastră, dar și în multe dintre clinicile din întreaga lumea ortodoxă, ca unul care are mare milă și mijlocește la Tronul Ceresc pentru vindecarea și alinarea suferințelor tuturor. Indiferent de țară, vârstă sau naționalitate.
Cu prilejul prăznuirii sale din acest an, am hotărât să vă prezentăm câteva lucruri pe care poate nu le cunoșteați despre Sfântul Efrem cel Nou, despre viața și martiriul său mult prea dureros pentru un prieten al lui Hristos, dar mai ales despre modul minunat în care au fost descoperite Sfintele sale Moaște. Cunoscându-l, ne va deveni nu doar un alt Mucenic despre care am mai aflat lucruri noi și folositoare, ci un prieten de nădejde pe care putem conta atunci când, în vreme de ispită, neputință și boală, avem cea mai mare nevoie de el.
Orfanul devenit Sfânt
După tradiția și sinaxarul Bisericii noastre, Sfântul Efrem s-a născut în Grecia, în data de 14 septembrie 1384 (chiar de ziua Sfintei Cruci). Rămânând orfan de tată încă de mic copil, a fost îngrijit, alături de ceilalți 6 frați ai săi, numai de mama sa, deprinzând de la ea tainele și purtarea cuvioasă a dreptei credințe. În 1393, Imperiul Bizantin pierde regiunea Tesaliei în favoarea otomanilor și, în acest context, nedorind să fie înrolat în armata otomană, Sfântul Efrem intră ca monah în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu aflată pe Colina Neprihăniților din regiunea grecească Attica (lângă localitatea Nea Makri). Nu după mult timp, Sfântul Efrem a fost hirotonit preot, viețuind în mănăstirea de la Nea Makri până la sfârșitul vieții sale, în anul 1425. Când a împlinit vârsta de 41 de ani, dintre care 27 trăiți în asceză și nevoință, Sfântul Efrem cel Nou a fost luat în robie de către turcii care i-au atacat și prădat mănăstirea. Tot atunci, mulți dintre frații săi monahi au fost decapitați sau chinuiți în multe feluri. N-a scăpat nici Sfântul Efrem de cruzimea otomanilor. Martiriul Sfântului Efrem cel Nou a durat opt luni, din data de 14 septembrie 1425 până pe data de 5 mai 1426, când, în cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Cum au fost scoase la lumină Sfintele sale Moaște?
Pentru o vreme, localnicii au păstrat în memoria drama prin care au trecut Sfântul Efrem și ceilalți viețuitori. Le-au povestit copiilor și nepoților despre nevoința lor, despre curajul și puterea cu care L-au mărturisit pe Hristos. Chiar și cu prețul vieții. Au trecut generații, au venit alte și alte timpuri, iar mănăstirea în care se rugase atâta vreme Sfântul Efrem s-a transformat într-o ruină. Așa a stat, fără ca nimeni să curețe buruienile și copacii din jurul ei până în anul 1945, când o monahie pe nume Makaria și-a construit o mică chilie și, cu multă osteneală și răbdare, a reușit să repare Biserica.
Au fost zile și luni întregi de muncă asiduă, de efort asumat și continuat până la capătul puterilor. Însă, așa cum bine știm, nici Hristos și nici Sfinții Săi nu rămân datori. Într-una dintre seri, Sfântul Efrem a început să se arate monahiei, dar și altor credincioși apropiați mănăstirii, descoperindu-le viaţa sa, martiriul şi locul în care se află îngropate Sfintele sale Moaşte. Urmând indicațiile Sfântului, pe 3 ianuarie 1950 maica a rugat un muncitor să sape în locul arătat în vis. Au găsit, deci, o sobă pe jumătate distrusă, un perete și multe alte lucruri care dădeau mărturie despre faptul că, în acel loc, cu multă vreme în urmă, s-a aflat chilia unui monah. Săpând mai adânc, au găsit capul, precum și celelalte oseminte neputrezite ale Sfântului și, în scurt timp, tot locul s-a umplut de bună mireasmă.
„Am îngenunchiat cu evlavie, am sărutat Moaștele Sfântului și am simțit profund, în inima mea, amploarea martiriului său. Sufletul mi s-a umplut de bucurie, căci dobândisem o comoară scumpă și, pe măsură ce feream pământul cu grijă, vedeam armonia Moaștelor sale care, deși se aflau de atâtea secole în pământ, nu fuseseră atinse de stricăciune”, povestește maica Makaria, într-un document al vremii, despre momentele pline de har și de bucurie petrecute atunci, fără să știe că minunea avea să se prelungească. După ce a luat Sfintele Moaște și le-a așezat cu mare cuviință într-o raclă aflată deasupra mormântului, seara, la vremea Vecerniei, maica Macaria a început să audă pași dinspre mormânt. S-a oprit din citit, crezând că poate e ecoul. Dar nu era. Cuviosul venise până în ușa Bisericii. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea o flacără și cu cealaltă binecuvânta, cerându-i maicii să îl ia din locul în care era așezat. Respectând dorința Sfântului, a doua zi, maica Makaria a curățat Sfintele Moaște și le-a depus într-o raclă în Biserica centrală a Mănăstirii. De atunci și până în ceasul în care notăm aceste rânduri, fără excepție, sute de credincioși vin zilnic să se închine Sfântului Efrem, cerându-i ajutor și binecuvântare sau mulțumindu-i pentru felul minunat în care a lucrat în viețile lor, vindecându-i pe cei dragi sau izbăvindu-i din nevoi și suferințe.
Mici părticele din Sfintele sale Moaște au fost oferite, de-a lungul vremii, parohiilor și mănăstirilor din diferite zone și colțuri ale lumii ortodoxe ca dar de cinste, binecuvântare și întărire în credință a credincioșilor care vin și se închină în acele sfinte locașuri. În zona Bucureștiului, bunăoară, părticele din Moaştele Sfântului Mucenic Efrem cel Nou se găsesc la paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghie” din cadrul Reşedinţei patriarhale, la Mănăstirea „Radu-Vodă”, la Mănăstirea „Doamna Chiajna” și la Parohia „Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou” – Mogoșoaia din judeţul Ilfov, dar și în multe alte mănăstiri din țară deopotrivă.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
