Trei Daruri au adus nou-născutului Împărat. Chiar și fără să dorească aceasta, au închipuit Sfânta și de viață făcătoare Treime, în Numele Căreia a venit în lume Pruncul Iisus, dar și întreita slujire a Domnului: cea împărătească, cea preoțească și cea profetică. Fiindcă aurul o simbolizează pe cea împărătească, tămâia pe cea preoțească, iat smirna pe cea profetică. Nou-născutul Prunc avea să devină Împăratul nemuritoarei Împărății, iar Preotul cel fără de păcat și Profetul aveau să moară, așa cum s-a petrecut cu cei mai mulți dintre profeți.
Toți cunosc că aurul dă mărturie despre un împărat și împărăția lui. Toți cunosc că tămâia dă mărturie despre preoție și rugăciune. De asemenea, toți cunosc din Sfânta Scriptură că tămâia dă mărturie despre moartea omului. Nicodim a uns Trupul mort al lui Iisus cu miruri. Ungeau trupurile pentru a le păstra mai mult în fața stricăciunii morții. Lumea a fost luminată de Hristos, Care a strălucit precum aurul. Și s-a umplut de rugăciuni și tămâie, precum o biserică. Lumea întreagă s-a umplut de mireasmă învățăturii Sale.
Cele trei Daruri simbolizează de asemenea stăruința și neschimbarea. Aurul rămâne aur, tămâia rămâne tămâie și mirul rămâne mir. Niciunul dintre acestea nu-și pierde proprietatea sa, oricât de mulți ani ar trece. Chiar și după o mie de ani, aurul continuă să strălucească, tămâia să ardă și mirul să-și păstreze aroma sa. Nu puteau să găsească pe pământ alte obiecte mai reprezentative, care să simbolizeze atât de fidel slujirea pământească a lui Hristos sau să arate limpede și expresiv caracterul veșnic al lucrării Sale pe pământ, precum și toate valorile duhovnicești și morale ce le-a adus din Cer pe pământ. A adus adevărul, rugăciunea și nemurirea.
Cu ce altă materie pe pământ ar fi putu fi simbolizat adevărul, dacă nu cu aurul? Orice ai face aurului, el va continua să strălucească.
Cu ce altceva ar fi putut fi simbolizată, dacă nu cu tămâia? Precum fumul de la tămâie umple biserica întreagă, tot astfel rugăciunea umple întreaga existență a omului. Precum fumul se urcă la înălțime, tot astfel sufletul omului se înalță la Dumnezeu. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, spune Psalmistul. Și alte lucruri scot fum, dar niciunul nu îndeamnă astfel sufletul la rugăciune.
Ce altă materie de pe pământ ar fi putut simboliza mai bine nemurirea decât mirul? Mortăciunea răspândește duhoare, pe când nemurirea o neîncetată mireasmă.
Magii de la Răsărit au simbolizat, chiar și fără să conștientizeze aceasta, credința creștinească. Au început de la Sfânta Treime și au ajuns până la Învierea Domnului Iisus și a credincioșilor Săi. Nu sunt simpli închinători, ci adevărați profeți. Profeți atât ai Credinței Creștinești, cât și ai vieții și lucrării lui Hristos. Singuri, cu propria cunoaștere, nu le cunoșteau pe acestea. Pronia lui Dumnezeu a fost cea care i-a trimis în Betleem și le-a dat acea stea neobișnuită, ca să-i povățuiască pe cale.
