Cuvânt
al celui întru Sfinți Părintelui nostru
Anastasie Sinaitul,
episcopul Antiohiei
De ce Dumnezeu îngăduie ca mai-marii noștri „din mila lui Dumnezeu” să fie adeseori nevrednici? Și dacă sunt „din mila lui Dumnezeu” și „rânduiți de Dumnezeu” după Sfânta Scriptură, cum se face să fie adeseori nevrednici?
Sfântul Anastasie Sinaitul ne explică:
Întrebare: Apostolul Pavel spune că stăpânirile lumii au fost așezate de Dumnezeu[1]. Trebuie așadar să acceptăm că fiecare stăpânitor, rege sau episcop este înaintat la această vrednicie de către Dumnezeu?
Răspuns: Dumnezeu spune în Lege: „Vă voi da stăpânitori după inima voastră”[2]. Este vădit că stăpânitorii și împărații care sunt vrednici de această cinste sunt înaintați la această vrednicie de către Dumnezeu. Ceilalți care sunt nevrednici sunt înaintați prin îngăduința sau chiar și din voia lui Dumnezeu ca să stăpânească peste un popor nevrednic, tocmai din pricina nevredniciei lor.
Și ascultați câteva istorisiri referitoare la aceasta.
Când Fokas tiranul[3] a devenit împărat și a început acele vărsări de sânge începând cu Vonosos[4] călăul, a fost un oarecare monah în Constantinopol, om sfânt, care avea multă îndrăznire la Dumnezeu și, ca și cum s-ar judeca cu Dumnezeu, spunea cu simplitate:
– Doamne, de ce l-ai făcut pe acesta împărat?
Apoi, după ce monahul a rostit aceste cuvinte mai multe zile, a auzit un glas de la Dumnezeu care i-a spus:
– Deoarece nu am găsit altul mai rău.
A fost și o altă cetate în regiunea Tebaidei care era plină de fărădelege și ai cărei cetățeni săvârșeau multe lucruri mârșave și necuviincioase. Un oarecare om foarte depravat a fost cuprins dintr-o dată de o falsă umilință și a mers de s-a tuns monah și s-a îmbrăcat în schima monahală. Însă nu s-a lăsat deloc de faptele sale viclene. După o vreme s-a întâmplat să moară episcopul acelei cetăți. Atunci s-a arătat Îngerul Domnului unui om sfânt și i-a spus:
– Mergi și pregătește cetatea, ca să-l hirotonească episcop pe cutare monah, ce fusese un om depravat.
A mers așadar acesta și a făcut ceea ce i s-a poruncit.
După ce a fost hirotonit cel despre care am amintit, care devenise și mai depravat, a început să-și închipuie în mintea sa că este cineva și să cugete cu trufie. Atunci i s-a arătat Îngerul Domnului și i-a spus:
– De ce cugeți înalt, ticălosule? Îți spun adevărul că nu ai devenit episcop pentru că ai fi fost vrednic de arhierie, ci pentru că cetatea acesta un astfel de episcop merită.
De aceea, dacă cândva vei vedea vreun rege, stăpânitor sau episcop nevrednic și viclean, să nu te minunezi, nici să acuzi Pronia lui Dumnezeu, ci mai degrabă învață din aceasta și crede că suntem dați acestor fel de tirani din pricina fărădelegilor noastre. Și cu toate acestea, nu ne lăsăm de lucrurile noastre cele rele.
Întrebări și răspunsuri ale unor persoane despre diferite subiecte. Întrebarea 16, PG 89, 476B – 477A.
[1] Romani 13, 1.
[2] Ieremia 3, 15.
[3] Flavius Fokas, împăratul Bizanțului (602-610), renumit pentru asprimea și depravarea sa.
[4] Ministru în timpul lui Flavius Fokas (?).
