De ce ne închinăm la Sfintele Moaște?

Credem că trupul omului, care intră în Biserică, devine vas al dumnezeieștii energii necreate, purtător de Hristos și purtător de Duh: „Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?… Nu știți că trupul vostru este locaș al Duhului Sfânt care locuiește în voi, pe Care Îl aveți de la Dumnezeu, și nu sunteți ai voștri?… Slăviți așadar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”(I Cor.6, 15-20). „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini”(I Tes. 5, 23-24).
Trupul omenesc este înălțat în Biserică și are menire veșnică. Adică Hristos va „preface”, va schimba smeritul nostru trup, încât va deveni „asemenea Trupului slavei Sale”, să primească aceeași formă cu Trupul cel slăvit al lui Hristos. Iar aceasta se va face la a Doua Venire, „cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate” (Filip. 3, 21).
Slava Sfintelor Moaște constituie preînchipuirea acestei noi și slăvite stări a trupului. Cinstea care se atribuie acestora în Biserica Ortodoxă constituie încă și mărturia credinței noastre în slava sobornicească a omului (I Tes. 5, 23-24).
Harul sfințitor se manifestă în Sfintele Moaște prin mireasma, despre care vorbește Sfânta Scriptură (II Cor. 2, 15; cf. Isaia 66, 14) și săvârșește minuni (IV Împ. 13, 20-21). Același har se transmite și la obiectele care vin în contact cu trupurile Sfinților, care fac și ele minuni (IV Împ. 2, 8-14; Mt. 9, 20-22; Marcu 6, 13; F. Ap. l9, 12).
Datorită faptului că ne tragem din Adam, nu ne aflăm în armonie cu creația lui Dumnezeu (Fac. 3, 17-19), însă omul Harului lui Dumnezeu împrăștie pace și transmite binecuvântare, chiar și prin umbra sa (F. Ap. 5, 15-16).
Așadar, Însuși Dumnezeu cinstește Moaștele Sfinților și le îmbibă cu dumnezeiescul Său Har necreat. De aceea și Biserica Ortodoxă le atribuie cinste și le așează sub sfântul Jertfelnic (Evr. 13, 10), închipuind prin aceasta Jertfelnicul ceresc cel nefăcut de mână (Apoc. 6, 9), pentru că jertfelnicele noastre sunt „închipuire a celor adevărate”, adică a acelui Jertfelnic ceresc (Evr. 9, 24).
Biserica primară cinstea Sfintele Moaște. Mucenicia Sfântului Policarp (+156) ne informează că ele erau considerate „mai cinstite decât pietrele de mult preț și mai cercate decât aurul” (Martiriul lui Policarp, 18).
Creștinii se adunau la mormintele mucenicilor ca să săvârșească dumnezeiasca Euharistie și să prăznuiască pomenirea Sfinților. Acestea au fost transmise generațiilor următoare și nu există nici o informație care să ne spună că cinstirea Sfintelor Moaște nu ar fi acceptată sobornicește.
Sfântul Grigorie Teologul (329-390) menționează multele minuni săvârșite de Sfintele Moaște ale Sfântului Ciprian, „atunci când există credință”. Și adaugă că aceasta o cunosc „toți cei care au trăit-o și ne-au transmis-o și nouă, iar noi o vom preda celor ce vor urma” (Cuvântul 24, 18, La Sfântul Ciprian).
În primul cuvânt acuzator împotriva lui Iulian, Sfântul Grigorie spune despre Sfinți: „Acestora se cuvin marile cinstiri și prăznuiri. De către ei diavolii sunt alungați și bolile sunt vindecate… Singure trupurile acestora au aceeași putere cu cea a sufletelor lor, fie că sunt atinse, fie numai cinstite. Numai picăturile de sânge ale acestora și micile obiecte ale pătimirilor lor lucrează ca și trupurile lor” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul 4, 69).
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că până și împăratul „cel înfășurat în purpură” aleargă să se închine la mormintele Sfinților și se roagă lor, ca aceștia să stea (mijlocească) pentru el înaintea lui Dumnezeu (Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la II Cor, Cuvântul 26, 5).
Același Sfânt, exprimând credința Bisericii, îndeamnă: „Cercetează locașurile Mucenicilor, unde vei afla sănătate trupului și folos sufletului” (Comentariu la Matei, Cuvântul 37, 7). În altă omilie îi îndeamnă pe creștini să meargă „la locașurile de rugăciune și la raclele Sfinților Mucenici, astfel încât, după ce vom primi binecuvântarea lor, să ne facem nebiruiți de cursele diavolului” (La Facere, Omilia 15, 6). „Oasele Sfinților îi supun și-i chinuiesc pe demoni, și îi slobozesc pe toți cei care au fost legați cu acele amare legături” (Comentariu la II Cor, Cuvântul 26, 5).
Potrivit cu credința Bisericii primare, Harul dumnezeiesc se transmite oricui se află în contact cu Sfinții. „Chiar și hainele Sfinților sunt cinstite în toată zidirea”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur și amintește de cojocul lui Ilie (IV Împ. 2, 8-14), hainele celor Trei Tineri, care au biruit focul (Daniil 3, 27-28), toiagul lui Moisi care a făcut atâtea minuni, hainele lui Pavel (F. Ap. 19, 11-12), umbra lui Petru (F. Ap. 5, 12-16) și altele (Sfântul Ioan Gură de Aur, La statui, omilia 8, 2).
Sfântul Vasilie ne spune că cinstitele Moaște ale Sfintei Iulita sfințește cetatea și pe toți cei care intră în biserică. „Pământul, care prin îngroparea fericitei a primit binecuvântări, izvorăște agheasmă din sânurile lui”, care este „pentru cei sănătoși păzitoare și dătătoare de veselie”, iar pentru cei bolnavi „mângâiere” (Sfântul Vasilie cel Mare, Omilia 2 la Sfânta Muceniță Iulita, 2).
În Biserica Ortodoxă atribuim Sfintelor Moaște cinstire și închinare, care, așa cum am arătat și în cazul Sfinților, nu constituie închinare adoratoare sau adorare. Și aceasta pentru că niciodată un creștin ortodox nu a identificat în cugetul său Sfintele Moaște cu niște „dumnezei”.
Pr. Antonie Alevizopoulos, Manual de Grupări eretice și sectare, Atena 1994.