Prăznuit în fiecare an în data de 6 ianuarie, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în apele Iordanului, cunoscut și sub numele de Teofanie sau Bobotează, reprezintă unul dintre cele mai semnificative momente din iconomia mântuirii. Acest eveniment marchează nu doar începutul activității publice a Mântuitorului, ci și o revelație profundă a Sfintei Treimi, a iubirii lui Dumnezeu față de creație și a planului de restaurare a omenirii căzute. Botezul Domnului este mai mult decât o simplă sărbătoare – este o poartă spre înțelegerea profunzimii iubirii lui Dumnezeu, o lumină care ne călăuzește către Taina Botezului creștin, prin care omul este renăscut, curățit de păcat și unit cu Hristos.
Ideea unui articol pe tema postului din Ajunul Bobotezei ne-a venit după ce, zilele acestea, am văzut mai mulți internauți contrariați de faptul că, iată, după doar câteva zile de la încheierea Postului Nașterii Domnului, Biserica iar îi „asuprește” pe creștinii ei cu un nou post. Pornind de la reacțiile acestea ale lor, ne-am gândit să notăm câteva idei și să dăm un răspuns la întrebarea: de ce un post suplimentar atât de aproape de sărbătoarea Nașterii Domnului? Este acesta o „asprire” a vieții creștine sau are un sens mai profund, care scapă unei înțelegeri superficiale? Aflați răspunsul, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Botezul catehumenilor
Așa cum bine știm, Ajunul Bobotezei face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălțarea Sfintei Cruci prăznuită la 14 septembrie, și de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pomenită la 29 august. Pentru a întâmpina cum se cuvinte această mare sărbătoare, credincioșii țin post aspru sau chiar post negru, luând numai dimineață Agheasmă Mare.
Când și cum a apărut acest post de pe 5 ianuarie? Răspunsul îl găsim întorcându-ne în primele secole creștine. Ce se întâmpla atunci, mai exact? Ei bine, în perioada primară a Bisericii, postul din ajunul Botezului Domnului avea o semnificație aparte, fiind strâns legat de pregătirea catehumenilor pentru primirea Tainei Botezului. Catehumenii erau cei care se pregăteau pentru a primi Taina Botezului, moment care marca în mod „oficial” intrarea lor deplină în comunitatea creștină. În această zi, catehumenii țineau un post sever (adesea post negru) pentru a arăta dorința lor de curățire și de renunțare la viața păcatului. În ajunul Bobotezei, adică pe 5 ianuarie, aceștia participau la ultimele lor ore de cateheză, unde erau instruiți despre semnificația Botezului, credința creștină și viața întru Hristos. Era un moment deosebit de important, de intensificare a rugăciunii personale și comunitare deopotrivă.
Apoi, în noaptea dintre 5 și 6 ianuarie, sau chiar în dimineața zilei de 6 ianuarie, se oficia Taina Botezului pentru catehumeni. Botezul se făcea de regulă într-un loc special amenajat (baptisteriu) sau chiar în râuri, lacuri sau alte surse naturale de apă, simbolizând curățirea păcatelor și renașterea duhovnicească. Rânduiala începea cu lepădările de satana și cu mărturisirea credinței. Catehumenii se lepădau de fosta lor viață, simbolizată prin hainele vechi, și primeau haine noi, albe, care semnificau curăția și înnoirea întru Hristos. După Botez, noii creștini primeau Taina Mirungerii, prin care erau pecetluiți cu darurile Duhului Sfânt, iar mai apoi erau conduși, cu lumânări aprinse în mâini, în procesiune spre Biserică, unde aveau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioșilor.
Interesant este faptul că, în acele zile de pregătire, întreaga comunitate creștină se unea în post și rugăciune, pentru a sprijini duhovnicește catehumenii. Postul nu era doar pentru cei care se botezau, ci și pentru toți credincioșii, ca expresie a solidarității și a dorinței de sfințire înaintea sărbătorii Bobotezei.
Postul din zilele noastre
Deși practica botezului catehumenilor în Ajunul Bobotezei nu mai este la fel de frecventă astăzi, postul din ajun rămâne o tradiție vie, păstrând aceleași semnificații: curățire, pregătire, pocăință și comuniune cu Hristos. Ajunul Bobotezei poartă cu sine o semnificație duhovnicească adâncă, pregătind sufletele credincioșilor pentru una dintre cele mai mari descoperiri dumnezeiești – Botezul Domnului în apele Iordanului. Este ziua care prefațează un moment unic: întâlnirea directă dintre Creator și creație, dintre Dumnezeire și omenire. Întruparea Fiului lui Dumnezeu atinge acum o culme a smereniei dumnezeiești, prin faptul că omul, în persoana Sfântului Ioan Botezătorul, își pune mâinile pe creștetul Creatorului său, în actul sfințitor al botezului. Este o scenă care transcende timpul, o icoană vie a mântuirii ce arată cum Fiul lui Dumnezeu Se pleacă și Se botează pentru a ridica firea omenească la ceruri.
Privind astfel lucrurile, postul din Ajunul Bobotezei devine mai mult decât o simplă renunțare la hrană. Este un act de pregătire integrală, trupească și sufletească, menit să ne curățească și să ne deschidă inima pentru a înțelege și trăi deplin taina zilei următoare. Postul ne ajută să ne eliberăm de poverile trupului și de grijile lumești, ca să putem contempla această întâlnire divino-umană, o unire a cerului cu pământul, a lui Dumnezeu cu omul. Postul din Ajunul Bobotezei mai are și rolul de a ne învăța smerenia, aceeași smerenie pe care Hristos a arătat-o, stând înaintea lui Ioan ca un rob. Este un post care ne amintește că numai prin curăție, prin renunțare la sine și prin rugăciune putem deveni părtași la lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu în lume. Este un răspuns al nostru, al creației, la iubirea negrăită a Creatorului, Care vine să Se apropie de noi, să ia asupra Sa slăbiciunile, neputințele și păcatele noastre și să ne dăruiască puterea de a ne ridica împreună cu El.
Potrivit rânduielilor bisericești, dacă Ajunul Bobotezei cade într-o zi din cursul săptămânii, de luni până vineri, vom ține post aspru sau chiar post negru. Credincioșii sunt chemați să ajuneze până la ceasul al IX-lea (în jurul orei 15:00), după care este permis consumul unor alimente simple, precum fructe uscate, legume fierte sau uscate, fără a folosi untdelemn. În schimb, dacă Ajunul Bobotezei cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, ajunarea totală nu mai este obligatorie. După săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei Aghiasmei Mari, se pot consuma mâncăruri gătite, inclusiv cu untdelemn.
Astfel, ajunarea din ziua de 5 ianuarie nu este nici pe departe o povară pe care o pune Biserica pe umerii credincioșilor după Postul Nașterii Domnului, așa cum tine unii să creadă. Ajunarea din ziua de 5 ianuarie ne cheamă să intrăm în această mare taină a Botezului Domnului, să ne smerim înaintea Celui care, deși Creator, primește botezul de la făptura Sa, pentru a o restaura, a o sfinți și a o înălța la starea de fii ai lui Dumnezeu. Este o zi de tăcere, de rugăciune și de curăție, o zi în care sufletul nostru, asemenea apelor Iordanului, este chemat să se liniștească, să se curățească și să fie pregătit pentru revărsarea Harului lui Dumnezeu.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
