Slăvitul Praznic al Botezului Domnului, cunoscut în tradiția ortodoxă și sub denumirile de „Bobotează” sau „Epifanie”, reprezintă un moment deosebit de important în calendarul liturgic creștin. Această sărbătoare, care ne amintește de Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, este încărcată cu semnificații teologice profunde în tradiția ortodoxă. În ziua imediat următoare acestui mare praznic al Ortodoxiei, Biserica noastră îl cinstește pe slăvitul Proroc Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, prilej cu care vă propunem și noi un subiect inedit […].
Tradiţia Bisericii noastre Ortodoxe a păstrat în cadrul ei o bogată colecție de reprezentări iconografice ale Sfântului Ioan Botezătorul: celebra Icoană numită „Deisis” (Mijlocire), icoana Botezului Domnului, reprezentarea Tăierii Capului – asumarea muceniciei și multe altele. Dintre toate acestea, însă, cea care a atras mereu atenția specialiștilor în artă bisericească a fost cea numită și „Botezătorul cu aripi”. De ce este numită astfel, care este povestea ei și de ce este atât de „specială”? Vom descoperi împreună, ca de obicei, în rândurile care urmează.
Prorocul din Orini
Înainte de a vorbi despre iconografie, să consemnăm câte ceva despre… biografie. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Conform Sfintelor Evangheliii, naşterea Sfântul Ioan Botezătorul s-a întâmplat în urma intervenţiei divine în viaţa părinților săi, Zaharia şi Elisabeta, care deși erau bătrâni și își pierduseră speranța de a mai avea vreun descendent, au fost înştiinţaţi de Sfântul Arhanghel Gavriil că li se va naște un prunc și că acesta va fi un mare proroc, care va pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, Îl va prezenta lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Esențial să reținem este, apoi, faptul că, pentru „critica” adusă nelegiuirii lui Irod, care și-a alungat soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, soția fratelui său, împotriva legii, Sfântul Ioan a plătit cu viața. În cadrul unei petreceri, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg și, la îndemnul mamei sale, a cerut ca răsplată Capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie, iar Irod a încuviințat și aprobat dorința acesteia. După ce capul i-a fost tăiat, trupul Sfântului Ioan a fost dus în orașul Samaria, unde a fost îngropat.
De ce poartă aripi Sfântul Ioan Botezătorul în unele Icoane?
Așa cum probabil mulți dintre dumneavoastră ați observat, în iconografia ortodoxă, Sfântul Ioan este uneori reprezentat cu aripi, simbol care reflectă misiunea sa de vestitor al venirii lui Hristos, precum și viața sa ascetică, asemănătoare cu cea a îngerilor.
Tipul iconografic al Sfântului Ioan cu aripi a apărut în secolul al XIII-lea, în frescele Bisericii din Arljie (Serbia), și apoi în multe miniaturi bizantine. Această tradiție s-a răspândit ulterior, fiind adoptată pe scară largă în secolul al XVI-lea.
Din punct de vedere teologic, această reprezentare se bazează pe cuvintele Mântuitorului: „Iată, Eu trimit pe Îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta înaintea Ta” (Matei 11, 10; cf. Maleahi 3, 1). „Prorocul Maleahi îl vede pe acest Înaintemergător ca fiind un Înger care merge înaintea feței Domnului. Nu a zis înaintea Domnului, ci înaintea Feței Domnului, pentru că Fiul este Icoana Tatălui, este Fața lui Dumnezeu întoarsă spre umanitate”, sublinia într-un cuvânt de învățătură Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Aripile, ca simbol, derivă din această asociere cu Îngerii, care sunt slujitorii cerești ai lui Dumnezeu, trimiși pentru a împlini voia Sa. Deși Sfântul Ioan Botezătorul nu este un Înger prin natură, el își asumă o lucrare asemănătoare Îngerilor, transmițând mesajul divin al pocăinței și pregătind calea pentru Hristos. De altfel, cuvântul grecesc „ἄγγελος” (înger) înseamnă „mesager”. De aceea, Sfântul Ioan este identificat în Evanghelia după Matei (11, 10) cu „Îngerul” trimis înaintea Domnului.
Apoi, din punct de vedere simbolic, Sfântul Ioan a trăit o viață deosebit de aspră în pustie, în post și rugăciune continuă. Modul său de viață amintește de starea „nepătimașă” și curată a Îngerilor. El se hrănea cu muguri sau mlădițe și cu miere sălbatică, purta o haină din păr de cămilă și o curea de piele (Marcu 1, 6), trăind în totală lepădare de sine. Această viață ascetică îl apropie de idealul „îngeresc” pe care Biserica îl propune monahilor. În tradiția ortodoxă, monahii sunt numiți „Îngeri pământești”, deoarece prin asceza lor caută să se elibereze de orice patimă omenească, asemenea Îngerilor. Sfântul Ioan este, într-un fel, „prototipul” acestui ideal, iar aripile din Icoane reflectă această dimensiune a vieții sale.
În Icoanele de tip „Deisis”, în care Hristos este reprezentat în slavă, iar Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul sunt alături de El, aripile Înaintemergătorului sunt mai mult decât un simbol vizual; ele reprezintă o realitate spirituală. Acestea arată că Sfântul Ioan este un intermediar între cer și pământ, un „mesager” care face legătura între cele două lumi. În timp ce viața sa pământească a fost un exemplu de nevoință și de curăție, Icoanele ni-l arată acum ca un Sfânt care mijlocește din ceruri pentru mântuirea lumii. În același timp, aripile reiterează chemarea la pocăință ca drum spre sfințirea vieții. Ele ne amintesc că, pentru a ne apropia de Dumnezeu, trebuie să ne eliberăm de greutatea păcatelor, să ne „înălțăm” spre viața duhovnicească prin rugăciune, post și fapte bune.
Așadar, reprezentarea Sfântului Ioan Botezătorul cu aripi reflectă o profundă înțelegere teologică a rolului său ca mesager divin, trăitor al vieții ascetice și mijlocitor între Dumnezeu și oameni. Aripile sale ne amintesc de chemarea la pocăință, de viața îngerească și de asumarea totală a slujirii voii lui Dumnezeu. Aceste Icoane inedite ale Sfântului Ioan sunt o invitație pentru fiecare dintre noi de a ne sfinți viața, pregătindu-ne pentru Împărăția Cerurilor.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
