Preot Sorin Croitoru
Degeaba plângem și ne plângem
De cei de sus, de cei de jos..
Această lume nu se schimbă
Fără credința în Hristos
Căci toate relele din lume
Încep din lipsa de respect.
De ne-am iubi cum zice Domnul,
Respectul n-ar lipsi, corect?
Degeaba plângem și ne plângem
Că viața s-a făcut prea grea.
De unde vine viața bună?
De la Hristos și mila Sa.
Dar dacă chiar și noi, creștinii,
Am devenit niște atei,
Nu-i nimeni să-I mai ceară mila,
Deci.. rabdă, omule, ce vrei?..
Degeaba plângem și ne plângem
Că nu-i dreptate pe pământ.
Păi nu-i dreptate fiindcă-n oameni
Nu mai există Duhul Sfânt.
Pentru o lume a dreptății
S-au dat porunci în Decalog,
Dar dacă nu le ține nimeni,
La ce să te aștepți, mă rog?..
Degeaba plângem și ne plângem
Că nu e pace între noi.
Iisus Hristos e Domnul păcii,
Iar lipsa Lui, egal război.
Război din partea conștiinței,
Acest război necruțător
De care oamenii nu scapă
De nu-și îndreaptă viața lor,
Război cu propriile simțuri
Ce minții i se-împotrivesc,
De care oamenii nu scapă
Decât prin Harul cel ceresc,
Războiul gândurilor negre
Și-al blestematului de stres,
Din care oamenii de astăzi
O viață-ntreagă nu mai ies,
Războiul duhurilor rele
De care tot văzduhu-i plin,
Război grozav ce urmărește
Pieirea bietului creștin,
Războiul propriilor ambiții
Ce-l mistuie interior
Pe omul care le primește
Și-apoi devine sclavul lor,
Războiul crunt al neiertării
Și-al ucigașei răzbunări
Ce pune grabnic stăpânire
Pe ale inimii cămări,
Războiul duhului zavistnic
Ce-l chinuie pe om cumplit,
Căci cel ce-i stăpânit de dânsul
Va fi mereu nefericit.
Degeaba plângem și ne plângem
De crize multe fel de fel.
De ne-om întoarce toți la Domnul,
Din crize ne va scoate El,
Dar criza noastră cea mai mare,
O criză ce îmi dă fiori,
E faptul că Hristos ne cheamă,
Iar noi suntem nepăsători.
