Despre Făcătorul omului celui înnoit cu duhul

„…ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea” (Efeseni 2: 15).

Venind şi întrupîndu-Se pe pământ, Domnul Hristos, Iubitorul de Oameni, a venit şi S-a întrupat pentru toţi, nu doar pentru unii. Iudeii aşteptau un mesia; şi a venit El, Adevăratul Mesia. Păgânii aşteptau un mântuitor; şi a venit El, Adevăratul Mântuitor. El a venit cu dragoste neîmpărţită şi pentru iudei, şi pentru păgâni. Iudeii erau singurul popor de pe faţa pământului care credeau întru Un Singur Dumnezeu Nevăzut şi Viu, pe când toate celelalte popoare ale pământului erau închinătoare la idoli.

Iudeii însă, complăcându-se în păcatele lor, nu mai aveau clară vederea ochilor sufletului şi de aceea nu au voit să îl recunoască pe Mesia atunci când L-au văzut.

Iată că astfel ei s-au asemănat păgânilor, făcându-se asemenea lor în ignoranţă şi asemenea lor în blestemul păcatului vechiului Adam cu care Adam a îngreuiat şi a aruncat în beznă tot pământul. Adamul cel vechi nu putea fi revendicat doar de iudei, nici doar de păgâni, căci şi unii şi alţii, toţi din Adam pogorau. Tot aşa Domnul Hristos lisus, Noul Adam, nu putea să fie revendicat doar de unii sau doar de alţii, căci El a venit să îi mântuiască pe toţi. Domnul Hristos nu avea cum să ţină partea oficialilor iudei cu legalismul lor găunos şi ipocrit, şi cu atât mai puţin partea elenismului idolatru, axat pe desfrâu şi vrăjitorie. Ci Domnul Hristos prin venirea Lui a voit şi a desăvârşit mântuirea tuturor, desfiinţând ambele rele. El a luat amândouă aceste feluri de bolnavi şi a refăcut întru ei o singură nouă omenitate. Iar ea se numeşte Biserica Cea Vie a lui Dumnezeu. Astfel a desfiinţat Domnul odată pentru totdeauna şi iudaismul şi elenismul, creând în locul lor Una Sfântă Biserica Sa.

O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti Însuţi Înţelepciunea şi Bunătatea, toate câte ai făcut sunt bune şi înţelepte toate, mai presus de minte şi de cuvânt! A Ta este toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Previous Post

Evanghelia zilei (Marcu 10, 24-32)

Next Post

Doamne, oprește pandemia!

Related Posts
Total
0
Share