Despre scopul împărţirii darurilor, slujirilor şi chemărilor

„Spre desăvârşirea Sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4: 12).

Iată scopul în care a împărţit Duhul Sfânt darurile Sale în chip felurit, făcându-i pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, iar pe alţii păstori şi învăţători: anume spre desăvârşirea Sfinţilor, adică a credincioşilor creştini.

Aşa cum în casa bine rânduită există o slujire şi o cinste cuvenită părinţilor, o slujire şi o cinste cuvenită fiilor şi fiicelor mai mari, şi o alta cuvenită copiilor celor mici şi slugilor, toate aceste slujiri şi cinstiri fiind spre folosul întreolaltă al tuturor membrilor casei, tot aşa este şi în Casa lui Dumnezeu, Sfânta Biserică: fiecărei cinstiri îi corespunde şi slujirea pe măsură, iar slujirea fiecăruia este de folos tuturor.

Aşa creşte şi se zideşte sufleteşte trupul Bisericii, care este Biserica Sfântă a lui Dumnezeu. Fiecare credincios, sprijinit fiind de duhovniceştii lui fraţi, creşte şi se dezvoltă ca mădular al trupului. El creşte şi se dezvoltă în curăţie şi sfinţenie, în măsura şi proporţia cuvenită cu întregul trup. Întregul trup, de la începutul şi până la sfârşitul timpului şi, mai cu seamă, de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul până la Judecata de Apoi, este Biserica lui Dumnezeu. Trupul vrednic este de nemurire, iar zidirea vrednică este de Dumnezeu. Ochiul omului nu o poate vedea pe ea de la un capăt la celălalt al ei, nici poate mintea omului să o priceapă. Căci zidirea din materii foarte preţioase este făcută: din pietre vii, din ochi şi din inimi, fără urâţenie sau zbârcitură, fără stricăciune sau schimbare. Totul în ea este aşezat la loc bine rânduit, totul este frumuseţe desăvârşită în fiecare parte, precum şi în întreg. Acesta este, fraţilor, scopul călătoriei noastre! Acesta este scopul arderii vieţilor noastre în cuptorul suferinţelor! Aceasta este viaţa noastră, mai bună de mii de ori decât planurile pe care ni le facem singuri, şi mai scumpă de mii de ori decât cele mai tainice doriri ale inimilor noastre!

O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti Dumnezeul nostru Iubitor de oameni, nu ne respinge pre noi ca pe nişte pietre lepădate, ci ne şlefuieşte pre noi şi ne zideşte întru Trupul Tău Cel nemuritor! Căci noi pre Tine Te lăudăm şi Ţie ne închinăm în veci, Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
25
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 9, 44-50)

Next Post

Viețile Sfinților – noiembrie, ziua 17

Related Posts