Şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei (Fapte 6: 6).
Punîndu-şi mâinile peste cei aleşi dintre credincioşi, apostolii au hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi. Este limpede din aceasta că Credinţa Creştină nu înseamnă doar învăţătura şi predicarea cuvântului, ci înseamnă şi putere. Căci nu ajunge doar să cunoşti; este de trebuinţă ca să ai şi putere. Căci nu ajunge doar să fii ales de oameni; este de trebuinţă ca să fii consfinţit şi de Dumnezeu. Dacă nu ar fi de trebuinţă de putere pentru chemarea preoţească, atunci nu ar fi de trebuinţă nici punerea mâinilor; ci ar fi suficientă doar predicarea cuvântului, din gura celui care învaţă, către urechea celui care ascultă. Punerea mâinilor însă semnifică transferul de autoritate şi pogorârea puterii de sus asupra celui ales. Puterea se află în harul lui Dumnezeu, Care îl întăreşte pe om, îl sfinţeşte şi îl luminează. Cu adevărat, harul Domnului este cel care învaţă, conduce, păstoreşte, iar prin Sfintele Taine, întăreşte turma lui Hristos.
Preotul este vasul acestei negrăite, înfricoşate şi atotîndestulătoare puteri a harului. Binecuvântat este preotul care înţelege comoara cea care s-a dăruit întru dânsul! Binecuvântat este el când frica de Domnul nu-l părăseşte nici zi, nici noapte, până la ultima lui suflare!
Căci pe pământ cinste mai mare nu se află, nici responsabilitate mai mare, decât cea a chemării preoţiei. Prin punerea mâinilor de către Episcop, preotul a intrat în comuniune cu izvorul cel ceresc şi veşnic al harului şi cu puterea sfinţilor apostoli. Prin aceasta, preotul s-a făcut conlucrător al harului şi împreună slujitor cu toţi preoţii ortodocşi din timpurile apostolice şi până în ziua de astăzi, cu marii ierarhi, cu nenumăratele şiruri de sfinţi, mărturisitori, făcători de minuni, nevoitori şi mucenici. Asupra lui se răsfrânge şi podoaba demnităţii lor, dar el poartă şi povara vredniciei lor, a exemplului lor, şi a mustrărilor lor.
O, fraţilor, mare şi covârşitoare este slujirea păstorului turmei celei cuvântătoare a lui Hristos. El dator este a se ruga Domnului pentru toţi şi toţi credincioşii au datoria să se roage înaintea lui Dumnezeu pentru el.
O, Stăpâne Doamne Arhiereule Ceresc, dăruieşte tuturor Ortodocşilor preoţi putere, înţelepciune, curăţie, râvnă, blândeţe şi toate virtuţile apostolice, prin harul Duhului Tău Celui Sfânt.
Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci. Amin.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
