Despre Sfânta Tradiție (Ι)

48. Ce este Sfanta Traditie?

Sfanta Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde Descoperirea dumnezeiasca necesara mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in Duhul Sfant, este curentul viu al vietii Bisericii.

49. Cand a luat nastere Sf. Traditie? Inainte de Sf. Scriptura, odata cu aceasta, sau dupa ea?

Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol PAVEL spune : ” Credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu” (Rom. X, 17).

50. Cum a luat nastere Sf. Traditie?

La inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era astfel invatatura si predica vie. Prin predica lor, Apostolii s-au facut si ei vestitori ai adevarului. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care-i converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeesti de catre Iisus, cu care Apostolii petrecusera impreuna si in care traiau acum. Sf. Apostol PAVEL arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos, rostit prin gura Sf. Apostoli: ” Cum dar vor chema (numele Aceluia) intru care n-au crezut ? Si cum vor crede (in Acela), de care n-au auzit ? Si cum vor auzi fara de propovaduitor ? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite ?… Deci, credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu”(Rom. X, 14-17).

Insusi Mantuitorul a poruncit Sf. Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai: “Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatandu-i sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua (Mat. XXVIII, 19-20 ; Marcu XVI, 15; Luca IX, 2). Sf. Apostoli arata limpede, in scrierile lor, ca ei n-au scris in cartile lor, decat o mica parte din cat au primit de la invatatorul. Sf. IOAN, ucenicul prea iubit al Mantuitorului, sfarseste Evanghelia sa cu aceste cuvinte: “Sunt inca si alte multe cate a facut Iisus, care de s-ar fi scris cate una, cred ca nici in lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris” (Ioan XXI, 25). Acelasi Evanghelist IOAN, declara intr-una din Epistolele sale: ” Multe avand a va scrie, n-am voit pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc ca voi fi la voi si voi grai gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina”‘ (II loan I, 12). Mantuitorul insusi n-a lasat nimic scris si nici n-a poruncit Sfintilor Apostoli sa scrie, ci sa propovaduiasca prin viu grai.

51. Cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul Sf. Apostoli ?

Traditia incredintata de-a dreptul Sfintilor Apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta Traditie, sau cu ajutorul ei, s-a dezvoltat Traditia bisericeasca.

52. Cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca?

Sfintii Apostoli au primit Traditia de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sf. Apostoli , care au dat-o primilor episcopi, iar acestia, celor de dupa ei, pana azi. Traditia, zice Sf. IRINEU, a ajuns pana la noi prin supraveghere, fara a se nascoci scrieri, caci ea este o practica deplina, neprimind nici adaus, nici micsorare. Fericitul AUGUSTIN spune ca lucrurile Traditiei care se pastreaza pe intreg pamantul, au fost incredintate fie de Sf. Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice. Ceea ce tine Biserica Universala si n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna pastrat, a fost dat prin autoritatea apostolica. Este deci o Traditie Apostolica si este o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta si intregindu-se una pe alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. “Marii (teologi) ai lumii, zice AUGUSTIN, au tinut ce au gasit in Biserica. Ce au invatat de la inaintasii lor, au invatat si ei pe altii. Ce au primit de la parinti, aceea au dat fiilor. De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca .”

Previous Post

Despre faptul că după ieșirea din trup, sufletul are parte în văzduh de cercetare înfricoșătoare, căci duhurile rele îi ies în cale și îi împiedică urcușul

Next Post

Viața Cuviosului Paisie Aghioritul – 11. Grija pentru alții

Related Posts

Trebuie să ne înfățișăm gândurile celor mai cu dreaptă socoteală dintre părinți și să nu le încredințăm oricui la întâmplare. Cum trebuie să ne mărturisim și să întrebăm; și cu ce fel de credință să primim răspunsurile Părinților; și că trebuie să împreună-lucrăm cu aceștia ( III )

6. Din Pateric A zis Avva Pimen: „Nu-ţi încredinţa conştiinţa aceluia pentru care inima ta nu primeşte înştiinţare”.
Read More
Total
0
Share