70. Sf. Apostoli au folosit aceasta intreita putere, fiecare in parte, sau in unire si conlucrare?
Fiecare Apostol folosea aceasta putere asupra credinciosilor sai, insa cu respectarea credincioasa a cuvantului Domnului, de a pastra impreuna cu ceilalti Apostoli “unirea Duhului intru legatura pacii” (Efes. IV, 3). Cand a fost vorba de o hotarare de credinta, asupra careia se ivisera neintelegeri intre crestinii din Antiohia, atunci, puterea de a invata nu s-a mai practicat de un singur Apostol, ci de catre adunarea tuturor Apostolilor, adica de Sinodul Apostolic de la Ierusalim.
Acest Sinod arata ca insisi Sf. Apostoli, desi intariti cu puterea data de Domnul fiecaruia dintre ei, totusi, in momente insemnate, nu foloseau se- parat aceasta putere, ci in impreuna-lucrare frateasca, cu ajutorul Sf. Duh. Prin urmare, daca Domnul Iisus Hristos a dat fiecarui Apostol puterea de a-si conduce Biserica, in schimb puterea cea mai inalta de conducere a intregii Biserici a dat-o Adunarii, adica Sinodului Apostolilor, dupa cuvintele Mantuitorului: “Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei XVIII, 20).
71. Pe cine au lasat Sf. Apostoli ca urmasi ai lor, la conducerea Bisericii vazute?
Sf. Apostoli au lasat, dupa porunca Domnului, ca urmasi la conducerea Bisericii vazute, pe episcopi, carora le-au dat aceasta autoritate, impartasindu-le harul Sf. Duh, prin punerea mainilor, adica prin hirotonie. Despre aceasta ne incredinteaza atat Sf. Scriptura cat si Sf. Traditie.
Sf. Apostol PAVEL, asezand ca episcopi pe Tit in Creta si pe Timotei in Efes, le da invataturi si sfaturi cum sa-si conduca credinciosii. El scrie lui Timotei: “Nu fii nebagator de seama de darul ce este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor preotiei. De acestea sa gandesti, intru acestea fii, ca propasirea ta sa fie aratata intru toti. Pazestete pre tine insuti si invatatura, si ramai intru acestea. Ca acestea facand, si pre tine te vei mintui si pre cei ce te vor asculta” (I Tim. IV, 14-16). Iar despre hirotonia preotilor, spune aceluiasi Timotei: ” Mainile degrab sa nu-ti pui pe nimeni, nici te face partas in pacate straine. Pre tine curat te pazeste” (I Tim. V, 22).
Mantuitorul a incredintat, deci conducerea Bisericii Sale vazute Apostolilor, prin insuflarea Duhului Sfant, iar acestia au incredintate episcopilor, impartasindu-le harul Sf. Duh prin hiro- tonie. Prin urmare, cine asculta de episcopii hirotoniti dupa randuiala canonica a Bisericii, asculta de Sf. Apostoli, adica de Domnul Iisus Hristos, iar cine se leapada de episcopii legitimi, se leapada de Sf. Apostoli, adica de Domnul Iisus Hristos, dupa insisi cuvintele Mantuitorului. Sf. IGNATIE purtatorul de Dumnezeu si Sf. CIPRIAN sustin ca ascultarea de episcopi este ascultarea de Iisus Hristos, ca in Biserica nu se poate face nimic fara episcopi si ca nu exista Biserica fara episcopi, preoti si diaconi.
72. Cum foloseau episcopii intreita putere data lor de Sfintii Apostoli?
Dupa pilda Sf. Apostoli, fiecare episcop lucreaza singur cu puterea ce i-a fost data asupra celor incredintati spre pastorire, pastrand cu grija, asemenea Sf. Apostoli, “unirea Duhului intru legatura pacii”, cu ceilalti episcopi. Cand insa se iveste nevoia de a talcui sau a limpezi un adevar de credinta, sau de a statornici o regula de viata, care intereseaza intreaga Biserica, puterea de conducere nu se mai practica de un singur episcop, ci de Adunarea tuturor episcopilor, adica de Sinodul ecumenic, asa cum puterea cea mai inalta apostolica s-a practicat prin Sinodul de la Ierusalim. Istoria celor sapte Sinoade ecumenice sta marturie ca autoritatea cea mai inalta in Biserica este Sinodul ecumenic.
73. Sinodul ecumenic are puterea de a statornici invataturi noi de credinta ?
Sinodul ecumenic nu face decat sa lamureasca si sa statorniceasca cand nevoia o cere – un adevar descoperit de Domnul si care se gaseste nedezvoltat in Sf. Scriptura, sau in Sf. Traditie. El poate statornici, de asemeni, reguli de viata pentru intreaga Biserica.
74. Ce conditie trebuie sa indeplineasca o invatatura de credinta, statornicita de un Sinod ecumenic, ca ea sa aiba putere obligatorie pentru toti crestinii?
Aceste conditii sunt:
1. Ca acea invatatura de credinta sa fie cuprinsa mai mult sau mai putin lamurit in propovaduirea Domnului Iisus Hristos, adica sa se afle in Sf. Scriptura, sau in Sf. Traditie.
2. Ca lamurirea si statornicirea invataturii sa se faca de catre un Sinod ecumenic, care lucreaza cu ajutorul Duhului Sfant si reprezinta cu adevarat Biserica.
Cea mai desavarsita statornicire sau formulare scurta a credintei crestine este Simbolul de credinta.
