Slăvitul Praznic al Botezului Domnului, cunoscut în tradiția ortodoxă și sub denumirile de „Bobotează” sau „Epifanie”, reprezintă un moment deosebit de important în calendarul liturgic creștin. Această sărbătoare, care ne amintește de Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos în râul Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, este încărcată cu semnificații teologice profunde în tradiția ortodoxă. Prin simbolurile și ritualurile asociate, Botezul Domnului aduce în prim-plan aspecte esențiale ale credinței creștine, precum manifestarea Sfintei Treimi sau importanța Tainei Botezului în viața noastră duhovnicească.
Dacă în anii trecuți v-am prezentat câteva aspecte practice, legate de modul în care ar trebui să întrebuințăm Aghiasma Mare, sau v-am spus de ce nu este păcat să folosim apa în scopuri casnice după Bobotează, în acest an ne-am gândit să vă aducem în atenție câteva detalii legate de tradiția prezenței porumbelului alb la slujba Bobotezei – un obicei prezent nu doar în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române, ci și în viața liturgică a multor Biserici Ortodoxe surori. Ce simboluri și semnificații poartă? Aducem în atenția dumneavoastră câteva gânduri, răspunsuri și lămuriri teologice în rândurile de mai jos.
Tradițiile din ziua de 6 ianuarie
De-a lungul vremii, odată cu praznicul Bobotezei s-au dezvoltat și câteva tradiţii şi obiceiuri pe care oamenii le ţin cu sfinţenie până în zilele noastre. Bunăoară, în orașele și localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte ca preotul sau episcopul locului, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva bărbați curajoşi pentru a o aduce înapoi. Apoi, în multe sate de munte din țara noastră există tradiția confecționării unor cruci din gheață, așezate pe un suport pătrat sub formă de trepte, înaintea căruia preotul săvârșește rânduiala specială din ziua de Bobotează. În anii în care plăcile de gheaţă nu pot fi tăiate direct din râu, din cauza temperaturilor tot mai crescute din ultimii ani, localnicii confecţionează aceste cruci cu ajutorul unor tipare din lemn, în care pun apă la îngheţat. Deşi procesul durează aproape o zi, adică ore întregi petrecute afară, acest efort merită, de dragul şi pentru bucuria continuării tradiţiei. Nu în ultimul rând, dincolo de cruce, apă sau gheață, un simbol al sărbătorii Bobotezei sunt și porumbeii – aduși în ziua de 6 ianuarie la Biserică de către cei pasionați de creșterea lor – de regulă – și eliberați la finalul slujbei de Bobotează, atunci când la strană se cântă troparul sărbătorii (ascultați troparul aici).
Porumbelul de la Bobotează
Cum se explică prezența porumbelului la Bobotează? Ei bine, în limba greacă, cuvântul „Bobotează” este supranumit Teofanie sau Epifanie, care se traduce prin Arătarea Domnului, şi anume a Sfintei Treimi. De ce arătare sau descoperire? Pentru că după ce Hristos a primit Botezul, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel, s-a oprit deasupra Lui, iar glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. Așadar, teologia ortodoxă identifică în glasul din ceruri pe Dumnezeu Tatăl, porumbelul este Dumnezeu Duhul Sfânt, iar Cel care Se botează este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat ca să mântuiască întregul neam omenesc și să-l răscumpere, prin ascultarea Lui, neascultarea lui Adam și prin el, a întregului neam omenesc.
Apariția Duhului Sfânt „în chip de porumbel” la Bobotează ne aduce aminte de potopul din vremea lui Noe, când porumbelul pe care acesta l-a trimis de pe arcă s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, prin care a anunţat sfârşitul potopului. În momentul deosebit al Botezului lui Hristos, Sfântul Duh „ca un porumbel” a vestit sfârşitul potopului. Astfel, din acest moment se vestea nu urgia de pe pământ, ca în vremea potopului, ci bucuria prezenței lui Hristos, care a venit pe pământ ca să aducă mântuirea. Legat de episodul potopului, Sfântul Ambrozie al Mediolanului spunea în lucrarea sa „De mysteriis III”: „Porumbelul îţi insuflă pacea sufletului, liniştea minţii. Corbul este chipul păcatului, care se duce şi nu se mai întoarce dacă se va păstra şi în tine paza şi Icoana dreptăţii”. Într-adevăr, porumbelul este recunoscut ca fiind un simbol al purității, fiind o pasăre curată și fără de răutate. De asemenea, comportamentul blând și iubitor al porumbelului a fost asociat cu caracteristicile Duhului Sfânt, care aduce harul și iubirea divină în lume.
Căutând semnificațiile teologice ale prezenței porumbelului la sărbătoarea Bobotezei, am găsit trei explicații interesante, pe care dorim să vi le aducem și dumneavoastră în atenție.
Prima îi aparține Sfântului Ioan Gură de Aur, care spunea tot cu trimitere la potopul din vremea lui Noe că „de aceea şi Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel, căci acolo unde-i împăcarea cu Dumnezeu, acolo-i şi porumbelul. La corabia lui Noe a venit o porumbiţă cu o ramură de măslin, semn al iubirii de oameni a lui Dumnezeu şi al scăpării de potop; aici, la Botez, vine Duhul, în chip de porumbel […] ca să vestească lumii mila lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp să arate că un om duhovnicesc trebuie să fie fără viclenie, fără răutate şi curat”.
De asemenea, Sfântul Nicolae Velimirovici, numit Noul Ioan Gură de Aur, un Sfânt sârb relativ nou, mult iubit și cinstit în întreaga lume, spunea în paginile volumului său intitulat „Credinţa poporului lui Dumnezeu”, că „Duhul lui Dumnezeu S-a arătat sub formă de porumbel pentru că puritatea porumbelului este un simbol al purităţii Sfântului Duh. Binecuvântate sunt sufletele pure, căci ele vor fi considerate demne pentru a fi vizitate de Sfântul Duh”.
Nu în ultimul rând, marele dogmatist român, Părintele Dumitru Stăniloae, spunea că „Duhul Sfânt S-a pogorât peste Hristos în formă corporală, ca un porumbel, şi arată pârga botezului nostru şi cinsteşte corpul […]. Botezului îi urmează ungerea cu untdelemn; el indică ungerea noastră, ne face hristoşi (adică unşi) şi ne făgăduieşte, prin Duhul Sfânt, mila lui Dumnezeu, pentru că porumbelul a dus o ramură de măslin celor care au fost izbăviţi de potop”.
Așadar, conform teologiei ortodoxe, aflat în legătură strânsă cu sărbătoarea Botezului Domnului, porumbelul este un simbol al Duhului Sfânt și o reprezentare a prezenței divine în evenimentul central al Botezului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este un simbol încărcat de semnificații teologice, subliniind importanța Botezului în planul mântuirii și ilustrând armonia divină în lucrarea Sfintei Treimi.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
