Preot Bogdan Chiorean
Cea mai mare sursă a nefericirii noastre este grija obsesivă.
Lumea în care trăim încearcă să ne convingă că doar noi suntem importanți, că fericirea noastră ține de achiziționarea unor produse care promit să te scape de griji, că e musai să încheiem o asigurare de viață. Că – cine știe? – poate o pățim. Cândva.
Am o pacientă la spital care a fost adusă la internare de fiul ei. Grijă, disperare, ce-o fi cu ea etc. Pe parcursul internării, fiul ei care a adus-o s-a îmbolnăvit – neanunțat – de cancer și a murit subit. Pacienta încă trăiește.
Și nu-i singura situație de acest fel. Au mai fost cazuri în care cel care îngrijea și se-ngrijora excesiv de un pacient incurabil a decedat înaintea lui. Doar scrie-n Scriptură că „grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme”.
Când Hristos a vorbit despre pătimirile Lui, Petru I-a zis „Doamne, să nu lași să Ţi se întâmple una ca asta!”. Sub o altă formă: grijește-Te! Dar Dumnezeu i-a zis că multa grijă ține de judecata puțină a oamenilor, și nu de rânduiala Lui.
Grija e un cuvânt care a creat multe expresii în limba română: ai grijă de tine, n-avea grija altora, și-a înecat grijile în băutură etc.
Când ești extrem de îngrjiorat, ascultă de David-psalmistul și „aruncă spre Domnul grijile tale”. Și niciodată nu uita că diavolul face reclamă plătită la griji.
