Diavolul ne face injecţie cu nesimţire

Am spus unor medici cu care discutam despre anestezia pe care o fac la operaţii: „Anestezia celui viclean are consecinţe neplăcute asupra omului, în timp ce aceea pe care o faceţi dumneavoastră ajută”. Anestezia diavolului este otrava pe care o aruncă şarpele peste păsări sau peste iepuraşi ca să‑i paralizeze şi să‑I înghită fără a se putea împotrivi. Diavolul, atunci când vrea să lupte un om, trimite mai întâi un drăcuşor „anestezist” ca să‑l facă pe om nesimţit, după care merge el însuşi şi‑l ciopleşte, adică face din el orice vrea… Dar înainte merge „anestezistul”. Ne face injecţie cu nesimţire şi astfel uităm de grija mântuirii. Iată, noi, monahii, am făgăduit să facem răbdare atunci când vom fi ocărâţi, batjocoriţi, dar în cele din urmă de multe ori ispita ne zăpăceşte şi facem cele potrivnice celor făgăduite. Altfel începem şi altfel sfârşim. Pentru altceva am pornit să mergem, dar în altă parte mergem. Nu luăm aminte. Nu v‑am dat atâtea exemple?

Mai demult, în Koniţa nu exista bancă. Oamenii erau nevoiţi să meargă la Ghiannena, când voiau să ia vreun împrumut. Aşadar porneau câţiva din satele din împrejurimi şi mergeau 72 de kilometri pe jos să ia împrumut, ca să cumpere, de pildă, un cal. Atunci, dacă cineva avea un cal, îşi putea întreţine familia. Făcea pereche cu calul altcuiva şi ara. Odată unul a pornit să meargă la Ghiannena să ia împrumut, ca să cumpere un cal să‑şi are ogorul, să nu se chinuiască săpând cu hârleţul. S‑a dus aşadar la bancă, de unde a luat împrumutul, după care a trecut şi pe la magazinele evreieşti şi căsca gura. L‑a văzut un evreu şi l‑a tras înăuntru. „Vino înăuntru, omule, am lucruri bune!”. Acela a intrat înăuntru, iar evreul a început să coboare topurile de stofă din rafturi. Le lua, le scutura. „Ia‑o”, îi spune, „este bună, iar pentru copiii tăi ţi‑o voi da mai ieftin”. Pleca de la unul, mergea mai departe şi căsca gura la altul. „Hai înăuntru, omule”, îi spune evreul, „o să ţi‑o dau mai ieftină”. Şi cobora acela stofele, le deschidea, le întindea. În cele din urmă s‑a zăpăcit sărmanul. Avea şi puţină mărime de suflet şi îşi spunea: „Acum când a coborât valurile de stofă şi le‑a întins…” şi mai ales că „pentru copii este mai ieftin”, a dat banii pe care îi luase de la bancă şi a cumpărat un val de stofă, dar care era stricată. Dar ce să facă cu un val întreg de stofă? Niciun bogat nu ar fi luat un val de stofă, ci numai atât cât îi trebuia. În cele din urmă s‑a întors acasă cu un val de stofă putredă. „Unde este calul?”, l‑au întrebat. „Am adus stofă pentru copii!”, le spune. Dar ce să facă cu atâta stofă? S‑a îndatorat şi băncii şi nici cal n‑a luat, ci numai un val de stofă stricată. Haide acum iarăşi la săpat cu hârleţul pe ogor, iarăşi să se ostenească pentru ca să înapoieze împrumutul. Dacă ar fi cumpărat un cal, s‑ar fi întors şi călare, ar fi cumpărat şi ceva lucruri pentru casă şi nu s‑ar fi omorât să sape cu hârleţul. Dar vedeţi ce a păţit dacă a căscat gura la magazinele evreieşti? Aşa face şi diavolul. Te trage de aici, de dincolo, ca negustorul cel viclean, îţi pune piedici şi în cele din urmă te obligă să mergi acolo unde vrea el. În altă parte ai pornit şi în altă parte ajungi dacă nu iei aminte. Te înşeală şi astfel îţi pierzi anii cei mai buni.

Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.