Sfârșitul de octombrie este și un prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne sunt aproape. Peste 330.000 de români îşi aniversează onomastica de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, cunoscut în limbajul comun și sub numele de „Sfântul Dumitru”. De aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atențιa dumneavoastră […] câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Dimitrie”.
În primul rând, privind în istoria Βisericii noastre, trebuie să menționăm că ocrotitorul tuturor celor care își sărbătoresc ziua onomastică în data de 26 octombrie este Sfântul Dimitrie, Marele Mucenic născut în cetatea Tesalonic pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi.
Părinții Sfântului Dimitrie l-au botezat în ascuns, de frica persecuțiilor, apoi l-au învățat tainele sfintei credinţe, precum şi milostenia, rugăciunea curată și toate celelalte învățături folositoare. A fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei, însă după o vreme, mărturisind că este creștin, a atras furia împăratului și a fost ucis cu sulițele în subsolul unei băi publice. Acolo au fost descoperite, după un timp, sfintele sale oseminte întregi şi nestricate, din care a izvorât mir frumos mirositor şi a umplut toată cetatea de mireasmă bună. Astăzi, acestea se păstrează în Biserica ridicată tocmai pe locul mormântului său, aceasta fiind inclusă pe lista monumentelor din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Din punct de vedere etimologic, numele de „Dimitrie”, cu varianta românească „Dumitru”, provine din spațiul Greciei Antice. Unii lingviști consideră că el este derivat din „Demetrios”, care are la rândul său „rădăcini” în prenumele „Demetra”, zeița vegetației și a fertilității pământului. Alți specialiști consideră că, în creștinism, numele de „Dimitrie” vine ca o înlocuire a specificului etimologic păgân și că, prin urmare, numele ar proveni din termenul „demometer”, rezultat la rândul său din compunerea a doi termeni: „demos” (popor) și „meter” (mamă), adică „maică a poporului” sau „mamă a tuturor oamenilor”.
În țara noastră, prima atestare a numelui „Dimitrie” apare în jurul anului 1387, în Țara Românească, însă sub forma de „Dimitru”. În anul 1437, multe dintre actele administrației publice menționează forma clasică, „Dimitrie”, iar începând cu anul 1500 încep să apară mai multe derivate de la numele de bază „Dumitru”, unul dintre acestea fiind „Dima”, probabil pe filiera influenței rusești, care păstrează până astăzi prenume precum „Dimitri”, „Dmitri”, „Dimitrii”, „Dmitry” sau „Mitya”. În Grecia de astăzi, spre exemplu, există variantele „Dimitris” sau „Demetrios”, iar spaniolii utilizează, de asemenea, derivatul „Demetrio”.
Îndreptându-ne atenția către spațiul românesc, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI, dintre cei 331.485 de români aniversaţi de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, 43.919 sunt femei, iar 287.566 sunt bărbaţi. Majoritatea femeilor poartă numele de Dumitra (31.838), Dumitriţa (6.333) sau Miţa (4.038), iar dintre bărbați, 270.744 poartă numele Dumitru, 8.287 Mitică, alţi 5.384 Dimitrie.
Numele de „Dimitrie” a fost purtat, de-a lungul vremii, de mari personalități din domeniul culturii și al istoriei din întreaga lume. În țara noastră, a făcut cinste acestui nume Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. Astăzi, osemintele sale se află la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi din Iași”, pe lespedea raclei sale fiind scris următorul text: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
