Teodora Florica
Eu am să mor din dragoste de viaţă
Şi-am să renasc, murind, în infinit…
Am să iubesc şi am să plâng pe faţă,
Voi fi apus sau soare în zenit!
Eu am să zbor de-atâta bucurie,
Şi-am să cobor doar cât să iau avânt,
Am să trăiesc visând la veşnicie
Şi stropi din ea voi pune în cuvânt.
Eu am să plâng cu lacrimi de Lumină
Când cerul îmi va fi-nnorat de dor,
Voi fi cuprinsul, zarea cea senină,
Chiar dacă pentru asta am să mor.
Eu am să fiu ce am venit să fiu,
Şi am să plec să fiu ceea ce-am fost,
Am să împart şi altora ce ştiu,
A timpului risipă s-aibă rost!
Am fost, voi fi…Sunt suflet, o scânteie
Din trupul Tatălui ceresc divin,
Şi m-am născut aici, fiind femeie,
Să-nvăţ trăind…să mor câte puţin!
