Fără îndoială, atunci când vine vorba despre Sfinți și despre minunile lor, în mintea multora dintre noi apare o întrebare: se mai întâmplă, oare, minuni în ziua de astăzi, așa cum era în vremea Sfinților Apostoli? Mai este lumea martoră a minunilor pe care Hristos le săvârșea acum peste 2000 de ani și reușea, astfel, să uimească chiar și pe cei mai îndârjiți contestatari ai Săi? Ei bine, da! Chiar dacă Mântuitorul S-a ridicat de atâta vreme la Ceruri, minunile au rămas lângă noi. Nimeni nu ni le poate fura, nimeni nu poate acoperi sau anula în vreun fel ceea ce este, de fapt, evident. Ține de noi, însă, să avem mintea trează și privirea curată ca să le observăm. Ziua de 12 iulie, când Biserica noastră îl pomenește pe Cuviosul Paisie Aghioritul, este una dintre zilele de peste an care vine să ne amintească tuturor și să ne confirme totdată că da, minunile se petrec chiar și în zilele noastre.
Viața sa închinată credinței și ascultării, dar și milosteniei și rugăciunii, a lăsat o amprentă puternică asupra comunității mănăstirii Suroti, pe care a păstorit-o, dar și asupra credincioșilor care nu i-au uitat niciodată ajutorul. Sfintele sale Moaște continuă să atragă anual sute și mii de pelerini care vin să-i mulțumească pentru binefacerile primite sau să-l roage să le fie alături în tot ceasul. Despre o minune aparte a Cuviosului Paisie Aghioritul vrem să vă istorisim și noi, la început de iulie, cu prilejul prăznuirii sale. Aflați-o în rândurile de mai jos!
Cine a fost Cuviosul Paisie Aghioritul?
Înainte de a istorisi pe larg minunea, vă propunem să reținem câteva scurte informații biografice. Cuviosul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. A fost botezat de Cuviosul Arsenie Capadocianul, care i-a prezis că va deveni călugăr. Mama sa, de la care a învățat smerenia și înfrânarea, a avut o influență majoră asupra lui. De mic, Arsenie era devotat lecturii Sfintei Scripturi și Vieților Sfinților, preferând rugăciunea în locul jocurilor. La 11 ani, a încercat să devină ascet, dar a realizat că nu era pregătit fizic pentru această viață.
După terminarea școlii primare, Arsenie a devenit tâmplar pentru a-și sprijini familia, dorind să urmeze exemplul lui Hristos. În timpul războiului civil din Grecia, a slujit ca transmisionist, rugându-se să nu fie nevoit să ia viața cuiva. Dragostea și sacrificiul său pentru alții erau remarcabile, iar colegii îl considerau de multe ori naiv datorită bunătății sale. A îndurat foame, frig și oboseală extremă, dar a rămas neclintit în dreapta credință.
După război, a decis să devină monah și astfel a intrat în Mănăstirea Esfigmenu, unde a devenit cunoscut în scurt timp pentru munca sa neobosită și ascetismul sever. Acolo, a fost tuns rasofor sub numele de Averchie. În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie. În anul 1966, din cauza problemelor medicale, Cuviosul Paisie a fost internat în Spitalul Papanicolau din Tesalonic și astfel a cunoscut mai multe tinere care doreau să intre în viaţa monahală.
Așa a luat naștere Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti, căreia Cuviosul Paisie i-a dăruit Moaștele Cuviosului Arsenie Capadocianul. Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Suroti, de lângă Tesalonic. Potrivit dorinţei sale, Cuviosul a fost înmormântat în apropiere de Biserica mănăstirii.
O minune povestită de Arhim. Efrem Vatopedinul
După cum probabil mulți dintre dumneavoastră știți deja, încă din vremea pandemiei, Părintele Arhimandrit Efrem, Starețul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, a susținut o serie de telesinaxe duhovnicești, transmise pe platforma zoom și preluate de diferite canale de Youtube inclusiv la noi, în România. Într-una dintre aceste întâlniri cu folos, Arhim. Efrem Vatopedinul a dialogat cu adolescenții români și cu părinții lor, interesați de soluții duhovnicești pentru provocările acestei vârste, dar și cu tinerele cupluri, oferindu-le sfaturi pentru primii pași din viața de familie. Referindu-se la starea de sfințenie, Părintele Stareț Efrem a istorisit o minune recentă, petrecută cu o femeie credincioasă din insula Cipru. Pentru frumusețea ei, dar și pentru a nu omite vreun detaliu important, o redăm integral în rândurile de mai jos:
„Este foarte important să scoatem la lumină și să povestim minunile Sfinților noștri contemporani. Să vă spun un amănunt, o minune pe care am aflat-o acum câteva zile. O doamnă din Cipru s-a dus la mormântul Cuviosului Paisie să se închine și a văzut că unii dintre pelerinii care ajung acolo, la Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, din localitatea Suroti, iau pământ de pe mormântul Cuviosului și, lăuntric, i-a judecat, spunând: oare de ce iau pământ oamenii aceștia? Asta este pură superstiție. În ziua respectivă a plouat puțin, iar ea, când s-a aplecat să se închine la mormântul Cuviosului Paisie, a alunecat și a căzut. A atins mormântul cu mâna și, pentru că pământul era ud, pe cotul ei s-a lipit niște pământ din acela, amestecat cu apă de ploaie. Când a ajuns la Salonic, la hotel, a observant că haina îi este murdară și și-a zis: „uite ce am pățit și eu… mi s-a lipit pământ de la mormântul Cuviosului Paisie…”. Fiind o femeie din înalta societate și având manichiură, și-a luat pământul respectiv de pe mână și l-a pus în cutia special dedicată inelelor și celorlalte bijuterii pe care le purta.
Plecând spre casă, a ajuns la Limassol și, după vreo 20 zile, și-a amintit de acel pământ și s-a gândit să deschidă cutia. Atunci, a văzut marea minune care se întâmplase: un crin înflorise din respectivul pământ și era fraged, proaspăt, ca și cum ieșise la lumină cu foarte puțin timp înainte. Ce înseamnă acest lucru? Că Sfântul însuși a vrut să-i spună: „și pământul meu este viu!”. Pentru că noi, cei de astăzi, trebuie să dăm mai departe mesajul și roada Evangheliei. Și cine sunt cei care adeveresc Evanghelia? Nimeni alții decât Sfinții lui Dumnezeu!”.
Cu siguranță, Cuviosul Paisie Aghioritul continuă să facă minuni în viețile celor care i se roagă cu credință și îi cer ajutorul. Fără îndoială, maicile de la Mănăstirea Suroti din Grecia, unde se află mormântul și Sfintele sale Moaște, pot da mărturie de multe astfel de întâmplări, vindecări și tămăduiri minunate săvârșite prin mijlocirea Cuviosului Paisie.
Așadar, să îl rugăm și noi pe Cuviosul Paisie să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
