Se povestește că cineva, fiind supărat de altul, s-a dus la un bătrân duhovnicesc și i-a zis:
– M-a supărat cineva, și vreau să mă răzbun.
Bătrânul i-a răspuns:
– Nu, fiule, să lăsăm răzbunarea în seama lui Dumnezeu – dar n-a putut să îl înduplece pe cel supărat, și atunci i-a zis:
– Hai să facem rugăciune.
În timpul rugăciunii, bătrânul a început să zică:
– Doamne, nu mai avem nevoie să Te îngrijești de noi, că ne facem dreptate singuri!
Auzind aceasta, fratele s-a străpuns cu inima și a zis:
– Iartă-mă, părinte, că nu-i mai port mânie fratelui!
Extras din cartea De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, editura Sophia.
