Preot Visarion Alexa
Tare mult aș vrea să vă gândiți puţin la cum trăim noi viața noastră şi mă refer, mai ales, la dorința morbidă de a scormoni în viețile celorlalți.
Într-una dintre scrisorile sale, Cuviosul Paisie Aghioritul spune aşa: ” Omul este nebun în dorința lui de a scormoni în viețile celorlalți şi se aseamănă cu o găină care scurmă în pământ şi care, nu numai că se murdărește pe ea, ci aruncă gunoi şi împrejur.”
Suntem nebuni după viețile altora, însă este de ajuns să fii o clipă conștient de viața ta şi să vezi, în sinceritatea ta, de ce eşti capabil să faci sau ai făcut şi astfel nu vei mai judeca pe celălalt, fie de vezi clar ceva strâmb în viața lui.
Răutatea umană ne face să frizăm ușor nebunia. Cerem adesea soților/soțiilor/apropiaților să fie perfecți, să nu greșească, să-și trăiască viața după cum credem noi că e bine, dar o clipă nu ne uităm la noi înșine cât de imperfecţi suntem.
Dacă vreodată sunt supărat, mâhnit, întristat, nu sunt pentru că afară nu plouă, că nu am bani, că s-a oprit lumina sau că mi s-a stricat mașina, ci doar pentru că poate am supărat pe cineva (dar întotdeauna cu străduință şi drag pentru Biserica) şi nu am reușit să-l îmbunez, sau pentru că nu am reușit să câștig inima lui pentru Hristos şi să-l fac să înțeleagă că viața în Biserică este ceva de neprețuit.
Este nebunie totală să te apuci să răscolești în viețile celor din jur, să-i condamni şi să-i judeci fără pic de milă, de îngăduință și de dragoste, fără pic de conștientizare a păcatelor proprii.
Oprește-te! Ţi-a greșit ţie fratele tău? Îți spune Evanghelia: “Du-te şi spune-i lui, cu dragoste şi cu durere pentru sufletul lui, nu spune altora, să-l judece şi ei!” Iar dacă nu poate să se îndrepte, poartă-l şi rabdă-l în inima ta, urmând exemplul lui Pavel, care nu a scos din inima lui pe niciun om, indiferent câtă suferință a răbdat din partea lui.
La fiecare Liturghie, Îl rog pe Dumnezeu din toată inima să treacă peste neputințele noastre, să ne rabde şi să ne îngăduie pe fiecare după străduința şi după durerea lui şi cred că multă răbdare şi milă coboară Domnul peste noi în fiecare clipă, așteptând întoarcerea noastră spre El.