– Gheronda, cum comunică oamenii duhovniceşte de departe?
– Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse.
– Cum adică?
– Pentru ca să existe comunicare duhovnicească între oameni, trebuie ca ei să lucreze pe aceeaşi frecvenţă. Acest lucru nu pot să-l prindă oamenii de ştiinţă. Îţi aminteşti de acea întâmplare pe care o povestesc în Părinţi aghioriţi[1]? Într-o zi un monah urma să meargă în vizită la un părinte din Kapsala[2]şi se gândea: „Ce să-i duc, oare, de binecuvântare?”. A făcut rost, aşadar, de doi peşti şi i-a curăţat ca să i-i ducă. Între timp, celălalt primise înştiinţare de la Dumnezeu despre vizita lui şi se gândea: „Acum că va veni, cu ce să-l omenesc?”. Şi, pe când fratele curăţa peştele, a venit deodată un corb, i-a luat un peşte şi l-a dus la celălalt călugăr din Kapsala, care se afla la o distanţă de cinci ore şi jumătate de mers. Înţelegeţi? Unul se gândea cum să-l odihnească pe celălalt şi atunci corbul a făcut pe intermediarul.
Când omul are Dragostea, pe Hristos, chiar şi mut să fie, se poate înţelege cu milioane de oameni, de orice neam şi vârstă, căci fiecare vârstă îşi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste între ei să stea unul lângă celălalt şi să nu vorbească. Pune şi alţi doi care au dragoste între ei să stea unul lângă celălalt şi să nu vorbească nici ei. Cum se vor simţi unii şi cum se vor simţi ceilalţi? Nici primii să nu vorbească, nici ceilalţi. Însă aceştia din urmă vor vorbi cu „tăcerea”, fiindcă va exista comunicare între ei. Dimpotrivă, ceilalţi nu vor putea comunica, fiindcă între ei va exista „izolaţie”. Când nu există dragoste, se poate ca doi oameni să se afle aproape unul de celălalt, dar totuşi să fie depărtaţi.
– Gheronda, mă mâhnesc că a venit ziua să plecaţi iarăşi dintre noi.
– În viaţa duhovnicească nu există „aproape” şi „departe”. Dragostea lui Hristos nu este despărţită de distanţe, căci Hristos cu dragostea Sa anulează distanţele. Prin urmare, omul, atunci când este aproape de Hristos şi se leagă frăţeşte de celălalt cu dragostea lui Hristos, fie că se află aproape, fie departe, îl simte pe celălalt întotdeauna aproape.
Dau slavă lui Dumnezeu că dragostea mea este de aşa natură, duhovnicească, îngerească, încât distanţele sunt anulate, iar eu voi ţine legătura cu voi de departe, atât în această viaţă, cât şi în cea viitoare, care este şi mai îndepărtată. Pentru că şi acea distanţă va fi foarte apropiată, de vreme ce ne uneşte Dragostea, Hristos.
[1] Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi aghioriţi – Flori din Grădina Maicii Domnului, Ed. Evanghelismos, 2004, p. 9-10.
[2] Regiune sihăstrească din Sfântul Munte.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
