Ierom. Ioan Danci
Da, era o zi de început de vară! Era de sărbătoarea Rusalilor! Mergeam cu bunica la Biserică! Tâna Nastasia avea brațele pline de frunze de nuc, câteva duceam și eu în mâini! Bunica Nastasia avea un obicei, un tic: când mergea pe drum în liniște sau stătea pe prispa casei și privea în depărtare, ori când era dusă pe gânduri, avea obiceiul de a mesteca în gol. Cred ca din lipsa dinților, gingiile o făcea să aibă acest tic.
Mergând noi spre Biserică în dimineața zilei de Pogorârea Sfântului Duh, ne-au întâmpinat niște copii mai mărișori cu bicicletele. Văzând pe bunica mestecând în gol, au început să râdă de ea, să o batjocorească!
Bunica doar a plecat capul și mergea în continuare. Eu de ciudă plângeam, că nu eram mai mare să le dau eu o lecție acelor copii!
Nu a scos niciun cuvânt bunica până la Biserică. Am stat la slujbă, am urmărit-o să văd cum se comportă, dacă plânge, dacă e supărată. Dar ea nu era asa. Mereu cu aceeași liniște deplină în Biserică, în aceeași rugăciune profundă!
S-a terminat slujba, am plecat de la Biserică spre casă. Coborând de la Biserică spre stradă îmi zice Tâna Nastasia: Dragul tânii, să nu râzi niciodată de nimeni, cu atât mai puțin de bătrâni care sunt neputincioși, că te pedepsește Dumnezeu. Și îmi tot spunea lucruri pe drum spre casă.
Când ajungem mai jos puțin de unde se întâmplase incidentul de dimineață, apar din nou copiii. Tâna le face semn să oprească bicicletele, scoase nafrămuța cu bani din sân, scoase niște bănuți și le dăduse. Doamne ce m-am supărat pe ea și i-am zis: Bine, bunică, mie îmi dai rar bani și doar dacă muncesc, iar la derbedeii ăștia, după ce te-au și batjocorit, le dai bani! Atât mi-a zis bunica: Fă bine celor ce îți fac rău, sunt copii, să-i iertăm!
Am ajuns acasă, am dat mâncare la animale și i-am mai citit bunicii din Psaltire, apoi a venit seară când cineva bate la ușă. Erau copii de dimineață, fiecare cu câte o plasă de cireșe! Și îi zic bunicii: Lele Nastasia, ți-am adus cireșe că ai fost bună cu noi astăzi și te rugăm să ne ierți. Bunica a zâmbit, i-a mângâiat puțin pe cap, le,a mulțumit și i-a trimis acasă!
Ziua aceea a fost de mare folos pentru mine!
Amintiri din amintirile mele!
