Dumnezeu este Iubirea pe care Cerul o coboară pe pământ, iar omul este Iubirea care înalţă pământul la Cer

Căci nu voiesc ceea ce este al vostru, ci pe voi înşivă” (II Cor 12 :14)

Cu aceste cuvinte, care nu au putut fi rostite decât de cel mai înflăcărat apostol în iubire, Apostolul Pavel, se exprimă esenţa relaţiilor creştinului cu Dumnezeu, şi ale relaţiilor lui Dumnezeu cu fiecare creştin.

Iubirea lui Dumnezeu ar putea foarte bine să spună: „O, creştinilor, postiţi de dragul Meu; faceţi milostenii de dragul Meu; înălţaţi rugăciuni de dragul Meu; de dragul Meu clădiţi biserici; de dragul Meu vă rog aduceţi slujbe şi jertfe în ele şi lucraţi toate celelalte fapte bune. Toate acestea sunt bune şi plăcute Mie, dar voi înşivă îmi sunteţi mult mai mult decât ele. Căci până la urmă eu nu caut nimic dintre acestea, ci doar pe voi, şi numai pe voi”.

Iar iubirea Creştinului, ar putea să spună cam aşa: „O Doamne, Tu mi-ai dăruit sănătate, care este foarte bună. Tu dăruieşti acestei lumi lumina; Tu dai ploi pământului însetat; Tu răcoreşti văzduhul cu tunetul Tău, care este foarte bun. Tu dăruieşti îndestularea, înţelepciunea, viaţa îndelungată, urmaşi caselor noastre şi multe alte lucruri minunate pe care ni le aşezi cu îmbelşugare pe masa acestei vieţi. Toate acestea sunt bune foarte şi preabune şi pentru ele noi Ţie Îţi mulţumim. Dar în cele din urmă ele nu sunt decât marginea veşmântului Tău. În cele din urmă, Doamne, noi doar pe Tine şi pe Tine singur Te căutăm şi Te iubim.”

O, fraţilor, Dumnezeu nu este ceva ce putem vedea cu simţul văzului nostru trupesc, precum nici chiar omul nu este. Ceea ce vedem cu ochiul nostru fizic în natură nu este decât în proprietatea lui Dumnezeu. Iar omul pe care îl vedem cu ochii nu este decât partea cea văzută, şi mai mică, a omului. Fraţilor, Dumnezeu este Iubirea pe care Cerul o coboară pe pământ; iar omul este Iubirea care înalţă pământul la Cer.

O, Doamne, Iubitorule de oameni, Făcătorule Atotputernic, sălăşluieşte-Te tot mai mult în noi cu Duhul Tău de Viaţă Dătător, ca să fim vii mereu şi acum, şi în împărăţia fără de moarte a veşniciei Tale. Căci a Ta este slava şi mulţumită în veci. Amin.

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
88
Shares
Previous Post

Grecia deschide bisericile pe 4 mai pentru „rugăciune individuală” și pe 17 mai pentru slujbe

Next Post

Metanie

Related Posts