Dacă Domnul a mântuit pe cei ce L-au ridicat pe Cruce, dacă pe Cruce fiind Îl ruga pe Tatăl şi-I cerea să le ierte fapta lor îndrăzneaţă, este lămurit că l-ar fi primit şi pe vânzător cu toată dragostea, dacă s-ar fi pocăit cum trebuie. Iuda, însă, doborât de o tristeţe peste măsură de mare, n-a vrut să se folosească de leacul pocăinţei.
(…) Petru, după ce se împărtăşise cu Sfintele Taine, s-a lepădat de trei ori de Domnul, dar, plângând, şi-a şters tot păcatul.
Pavel a prigonit, a hulit, a ocărât; şi nu numai pe Cel răstignit, ci a prigonit şi pe toţi cei ai lui Hristos; dar, pocăindu-se, a ajuns apostol.
Dumnezeu ne cere să-I dăm numai puţin prilej şi ne iartă mulţime de păcate.
Sfântul Ioan Gură de Aur
