Astăzi este greu să fii creștin. Astăzi, când patria noastră s-a umplut de străini, te temi să mărturisești că ești creștin, te temi să-ți faci cruce, ca să nu se simtă deranjați străinii care au inundat țara noastră.
Conducătorii țării noastre ne-au scos Icoanele din școli, care împodobeau pereții și ne aminteau zilnic de existența lui Dumnezeu și a Sfinților, dar și de minunile Maicii Domnului în războaiele din 1821 și 1940. Eroii noștri, Kolokotronis, Karaiskakis, Makriiannis și toți conducătorii militari, se împărtășeau și după aceea erau siguri că vor birui pe vrăjmaș. Nu de puține ori o vedeau pe Maica Domnului fiind de partea lor. Până și turcii o vedeau, la fel cum îl vedeau și pe Sfântul Gheorghie călare pe calul său.
Dumnezeu nu ne-a creat ca să facem război, ci ca să trăim în pace, precum frații. Însă oamenii fără minte voiau stăpâniri și întâietăți, de aceea au și împărțit pământul după cum au vrut. Și astfel s-au creat țările, în vreme ce aceia care erau mai puternici au vrut să impună religia lor, ca să slujească intereselor lor.
Însă adevăratul Dumnezeu este Unul: Acesta în Care cred creștinii ortodocși, Dumnezeu Cel în Treime. Acest adevăr îl cunosc cei care doresc să-L șteargă din viața noastră. Însă în fața câștigului lor Dumnezeul nostru nu le convine, fiindcă Dumnezeu a cerut ca noi să fim milostivi și plini de dragoste față de fratele nostru. Toate acestea nu le convin, fiindcă stăpânirea este dulce, indiferent dacă trebuie să ucizi sau să calci în picioare suflete pentru a o dobândi. Căci pentru a câștiga și rămâne la putere, trebuie să fii dur și neșovăielnic. De aceea nici nu-L vor pe Dumnezeul nostru, Care este numai dragoste. Nu le convine. Și astfel au reușit să convingă mulți oameni să-L părăsească pe Dumnezeu, oameni care au încetat să mai creadă nu numai în dragostea și în atotputernicia Lui, dar chiar și în existența Lui.
Cei puternici ne împing înadins și treptat la ateism și lipsa de patriotism. Se străduiesc să ne dărâme credința, scoțând câte o piatră din clădirea credinței noastre, astfel încât să se prăbușească și să dispară.
Dar nici noi nu suntem scutiți de responsabilitate. Suntem responsabili, deoarece îi vedem dărâmând toate și nu facem nimic ca să-i oprim. Se impune să ne străduim, câți putem, să-i ajutăm pe oameni să scape și să nu se secătuiască duhovnicește. Este nevoie de multă atenție și mult discernământ, ca să poată vedea cineva lucrurile din toate unghiurile și să-i odihnească pe oameni.
Astăzi avem război, război duhovnicesc. În acești ani grei fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce este omenesc cu putință pentru salvarea credinței și a patriei noastre, iar ceea ce nu putem, să lăsăm în mâinile lui Dumnezeu. Dacă nu ne împotrivim, se vor răsuci în mormânt Sfinții noștri, strămoșii și eroii noștri. Aceia au suferit atât de mult pentru credința în Dumnezeu și pentru patrie, iar noi ce facem?
Aroganța ne-a stăpânit atât de mult, încât suntem în stare să ne vindem chiar și sufletul?
Fragment din cartea Ascultă-mă!, de Monahia Porfiria – Editura Evanghelismos.
